SEMINAR INTERACTIV DE DREPTUL FAMILIEI destinat avocaților

Imagini de la seminarul de pregătire profesională organizat de Baroul Iași în colaborare cu Institutul de Pregătire și Perfecționare a Avocaților - Centrul Teritorial Iași din data de 27 octombrie 2022

Evenimentul a avut loc la Sala Belvedere - Hotel Internațional cu participarea următorilor invitați:

· Av. Paula Alina Lupu – Baroul Iași

· Jud. Tudor Gurban – Tribunalul Iași

· Jud. Iulian Ciocoi – Judecătoria Iași

 

Tematica seminarului a fost următoarea:

I. PUNEREA SUB INTEDICȚIE. TUTELA SPECIALĂ

1.1. Punerea sub interdicție - măsură de protecție sau sancțiune?

1.2. Comparație între vechea reglementare versus noua soluție legislativă

1.3. Imposibilitatea practică a audierii bolnavului

1.4. Realizarea expertizei medico-legale a bolnavului nedeplasabil – măsuri dispuse de instanța de judecată

1.5. Criterii de numire a tutorelui

II. MOTIVE ÎNTEMEIATE PENTRU MODIFICAREA HOTĂRÂRILOR JUDECĂTOREȘTI PRIVITOARE LA MINORI

2.1. Exercitarea exclusivă a autorității părintești – sancțiune împotriva părintelui sau măsură de protecție a minorului?

2.2. Neplata pensiei de întreținere – motiv pentru excluderea părintelui debitor de la exercițiul autorității părintești?

2.3. Distanța mare dintre domiciliile celor doi părinți

2.4. Absența îndelungată din viața copilului. Cum se apreciază absența justificată?

2.5. Exercitarea, în fapt, a autorității părintești de către un singur părinte

2.6. Neînțelegerile dintre părinți – motiv de modificare a exercițiului autorității părintești sau de rezolvare punctuală a diferendului de către instanța de judecată (art. 486 Cod civil)

2.7. Modificarea unilaterală a locuinței de către părintele la care locuiește minorul

III. APRECIEREA PROBELOR ÎN LITIGIILE PRIVITOARE LA MINORI

3.1. Valorificarea raportului de anchetă socială de către instanța de judecată

3.2. Chestiuni procedurale privind administrarea probei cu evaluarea psihologică

3.3. Relevanța raportului de evaluare psihologică extrajudiciar efectuat de unul dintre părinți

3.4.Ascultarea minorului – aspectele cu privire la care este interpelat minorul.

Seminar de pregătire profesională - Baroul Iași. 27 octombrie 2022

Baroul Iași organizează în colaborare cu I.N.P.P.A. – Centrul teritorial Iași în cursul zilei de joi, 27 octombrie 2022, începând cu ora 12, la Sala Belvedere - Hotel Internațional un SEMINAR INTERACTIV DE DREPTUL FAMILIEI destinat avocaților, cu participarea următorilor invitați:

· 𝑨𝒗. 𝑷𝒂𝒖𝒍𝒂 𝑨𝒍𝒊𝒏𝒂 𝑳𝒖𝒑𝒖 – 𝑩𝒂𝒓𝒐𝒖𝒍 𝑰𝒂𝒔̦𝒊
·𝑱𝒖𝒅. 𝑻𝒖𝒅𝒐𝒓 𝑮𝒖𝒓𝒃𝒂𝒏 – 𝑻𝒓𝒊𝒃𝒖𝒏𝒂𝒍𝒖𝒍 𝑰𝒂𝒔̦𝒊
·𝑱𝒖𝒅. 𝑰𝒖𝒍𝒊𝒂𝒏 𝑪𝒊𝒐𝒄𝒐𝒊 – 𝑱𝒖𝒅𝒆𝒄𝒂̆𝒕𝒐𝒓𝒊𝒂 𝑰𝒂𝒔̦𝒊

Seminarul are ca scop găsirea unor soluții la probleme juridice identificate în practică. Temele asupra cărora se va dezbate sunt:
I. PUNEREA SUB INTEDICȚIE
1.1. Punerea sub interdicție - măsură de protecție sau sancțiune?
1.2. Comparație între vechea reglementare versus noua soluție legislativă
1.3. Imposibilitatea practică a audierii bolnavului
1.4. Realizarea expertizei medico-legale a bolnavului nedeplasabil – măsuri dispuse de instanța de judecată
1.5. Criterii de numire a tutorelui
II. MOTIVE ÎNTEMEIATE PENTRU MODIFICAREA HOTĂRÂRILOR JUDECĂTOREȘTI PRIVITOARE LA MINORI
2.1. Exercitarea exclusivă a autorității părintești – sancțiune împotriva părintelui sau măsură de protecție a minorului?
2.2. Neplata pensiei de întreținere – motiv pentru excluderea părintelui debitor de la exercițiul autorității părintești?
2.3. Distanța mare dintre domiciliile celor doi părinți
2.4. Absența îndelungată din viața copilului. Cum se apreciază absența justificată?
2.5. Exercitarea, în fapt, a autorității părintești de către un singur părinte
2.6. Neînțelegerile dintre părinți – motiv de modificare a exercițiului autorității părintești sau de rezolvare punctuală a diferendului de către instanța de judecată (art. 486 Cod civil)
2.7. Modificarea unilaterală a locuinței de către părintele la care locuiește minorul
III. APRECIEREA PROBELOR ÎN LITIGIILE PRIVITOARE LA MINORI
3.1. Valorificarea raportului de anchetă socială de către instanța de judecată
3.2. Chestiuni procedurale privind administrarea probei cu evaluarea psihologică
3.3. Relevanța raportului de evaluare psihologică extrajudiciar efectuat de unul dintre părinți
3.4.Ascultarea minorului – aspectele cu privire la care este interpelat minorul.
**Programul evenimentului:
**- 11.45 - 12.00 înregistrarea participanților
• 12.00 - 14.00 sesiune de lucru
• 14.00 - 14.30 pauză de cafea
• 14.30 - 16.00 sesiune de lucru

Avocații participanți vor primi puncte de pregătire profesională în conformitate cu Regulamentul I.N.P.P.A.

Interdicție de a intra în România?

Potrivit legii, străinii pot rămâne temporar în România numai până la data stipulată în permisul de ședere.

Celor care nu au un permis de ședere, ca regulă, li se permite accesul în România pentru o perioadă de 90 zile în decursul unei perioade de 180 zile. Expulzarea are loc în situația în care se depășește perioada în care străinul avea dreptul de a rămâne în România.

Știați că, există anumite situații în care este interzisă, totuși, returnarea străinului? (Exemplu: Cel care este căsătorit cu un cetățean român).

Avocat Paula-Alina Lupu, Baroul Iași

Telefon: 0755.795.608

 

Sancționarea dezvoltatorului imobiliar pentru solicitarea unei diferențe de preț față de cel indicat în antecontract ca urmare a diferenței de măsurători. Dreptul consumatorului de a achita un preț stabilit cu exactitate dinainte

 Situația în care vânzătorul sau dezvoltatorul imobiliar solicită o diferență de preț ca urmare a diferenței de suprafață rezultată în urma măsurătorilor și întabulărilor imobilului. 

Ce facem în situația în care ni se solicită un preț mai mare față de cel stipulat în antecontract? Are dreptul vânzătorul să ceară un preț mai mare în cazul în care, în urma măsurătorilor, va rezulta o suprafață mai mare față de cea estimată?

„Solicitarea unei diferențe de preț în condițiile în care diferența de suprafață se încadrează în marja de +/-3% prevăzută în antecontract reprezintă o încălcare a legii. Aceasta deoarece operatorul economic are obligația de a se asigura că produsele oferite spre comercializare (în speță, imobilul) respectă condițiile declarate (clauzele antecontractului), inclusiv cele referitoare la diferența de suprafață și prețul de vânzare.”

Materialul este disponibil AICI

Am construit un imobil pe terenul socrilor și acum nu vor să ne facă acte. Ce soluții avem?

Am răspuns câtorva întrebări des întâlnite precum:

- 𝗔𝗺 𝗰𝗼𝗻𝘀𝘁𝗿𝘂𝗶𝘁 𝘂𝗻 𝗶𝗺𝗼𝗯𝗶𝗹 𝗽𝗲 𝘁𝗲𝗿𝗲𝗻𝘂𝗹 𝘀𝗼𝗰𝗿𝗶𝗹𝗼𝗿 𝘀̦𝗶 𝗮𝗰𝘂𝗺 𝗻𝘂 𝘃𝗼𝗿 𝘀𝗮̆ 𝗻𝗲 𝗳𝗮𝗰𝗮̆ 𝗮𝗰𝘁𝗲. 𝗖𝗲 𝘀𝗼𝗹𝘂𝘁̦𝗶𝗶 𝗮𝘃𝗲𝗺?
- 𝗦𝘂𝗻𝘁 𝗼𝗯𝗹𝗶𝗴𝗮𝘁̦𝗶 𝘀𝗼𝗰𝗿𝗶𝗶 𝘀𝗮̆ 𝗻𝗲 „𝗳𝗮𝗰𝗮̆ 𝗮𝗰𝘁𝗲” 𝗽𝗲 𝗰𝗮𝘀𝗮̆ dacă am construit pe terenul lor?
- 𝗘𝘀𝘁𝗲 𝗮𝗱𝗲𝘃𝗮̆𝗿𝗮𝘁 𝗰𝗮̆ 𝗲𝘀𝘁𝗲 𝗺𝗮𝗶 𝗯𝗶𝗻𝗲 𝘀𝗮̆ 𝗶̂𝗻𝗰𝗵𝗲𝗶𝗲𝗺 𝗼 𝘃𝗮̂𝗻𝘇𝗮𝗿𝗲, 𝗱𝗲𝗰𝗮̂𝘁 𝗼 𝗱𝗼𝗻𝗮𝘁̦𝗶𝗲, 𝗽𝗲𝗻𝘁𝗿𝘂 𝗰𝗮̆ „𝗻𝘂 𝘀𝗲 𝗽𝗼𝗮𝘁𝗲 𝗮𝘁𝗮𝗰𝗮”?

Articolul integral este disponibil la adresa: https://avocatpaulaalinalupu.ro/imobil-pe-terenul-socrilor/

Poate fi trasă la răspundere persoana care comentează pe pagina mea de Facebook (sau chiar pe pagina proprie) aducându-mi injurii sau comentarii jignitoare? Daune morale pentru comentariile jignitoare de pe Facebook

O întrebare des întâlnită este aceea dacă „𝗼 𝗽𝗲𝗿𝘀𝗼𝗮𝗻𝗮̆ 𝗰𝗮𝗿𝗲 𝗰𝗼𝗺𝗲𝗻𝘁𝗲𝗮𝘇𝗮̆ 𝗽𝗲 𝗽𝗮𝗴𝗶𝗻𝗮 𝗺𝗲𝗮 𝗱𝗲 𝗳𝗮𝗰𝗲𝗯𝗼𝗼𝗸 𝘀𝗮𝘂 𝗽𝗼𝘀𝘁𝗲𝗮𝘇𝗮̆ 𝗽𝗲 𝗽𝗮𝗴𝗶𝗻𝗮 𝗽𝗿𝗼𝗽𝗿𝗶𝗲, 𝗮𝗱𝘂𝗰𝗮̂𝗻𝗱 𝗶𝗻𝗷𝘂𝗿𝗶𝗶 𝘀𝗮𝘂 𝗰𝗼𝗺𝗲𝗻𝘁𝗮𝗿𝗶𝗶 𝗷𝗶𝗴𝗻𝗶𝘁𝗼𝗮𝗿𝗲, 𝗽𝗼𝗮𝘁𝗲 𝗳𝗶 𝘁𝗿𝗮𝘀𝗮̆ 𝗹𝗮 𝗿𝗮̆𝘀𝗽𝘂𝗻𝗱𝗲𝗿𝗲?”

Răspunsul este da! Indiferent unde (pe Facebook, în ziar, la tv, etc) se întâmplă fapta ilicită (pentru că asta reprezintă - o încălcare a regulilor de drept), aceasta poate fi trasă la răspundere, sens în care îi putem solicita să înceteze respectiva acțiune/să șteargă postările/să se abțină pe viitor de la asemenea acțiuni + despăgubiri, în cazul în care ne-a cauzat vreun prejudiciu.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 10.000 lei cu titlul de daune morale, interzicerea de a formula postări cu privire la reclamantă și de a le distribui în mediul public sau privat.

Aceasta a arătat că pârâtul este fostul ei soț, iar între părți au fost mai multe litigii referitoare la situația copiilor minori, iar în acest context, pârâtul a postat pe facebook comentarii injurioase și tendențioase la adresa sa.

Pârâtul nu a negat comiterea faptelor solicitând, în principal, respingerea cererii, iar în subsidiar, reducerea cuantumului daunelor la suma de 1000 lei.

Instanța a reținut că Facebook este un spațiu public, iar libertatea de exprimare nu este una absolută, ci are anumite limitări, mai ales când este vorba despre viață privată și familie.

Întrucât nu se critică  instituții sau politici publice de interes general, ci elemente pur private, precum relațiile de familie, dintre foști soți, libertatea de expresie este permisă până la punctul în care se încalcă drepturile persoanelor implicate, iar în concret, este evident că scopul pârâtului a fost acela de aduce jigniri reclamantei.

Manifestarea pârâtului a depășit limitele unei exprimări acceptabile, nefiind o simplă exagerare, ci expunerea în public a unor judecăți de valoare profund jignitoare pentru reclamantă, care sunt de natură să lezeze demnitatea atât ca femeie, cât și ca mamă a două minore.

Instanța ia în calcul faptul că mesajele au fost văzute de un număr însemnat de persoane, precum și de profesorii copiilor, iar reclamanta desfășoară o activitate care presupune munca cu publicul.

În fine, instanța amintește că nu este necesar să interzică pârâtului să se abțină pe viitor de la asemenea comentarii, cu titlu preventiv, întrucât obligația aceasta este una legală.

Instanța a obligat pârâtul la plata sumei de 8000 lei cu titlu de daune morale.

(Judecătoria Brașov, sentința civilă nr. 1387/23.02.2021)

Concedierea salariatului care a făcut publică corespondența cu un client, urmată de sancționarea unității pentru încălcarea GDPR. În ce context este legală convocarea în termen scurt a salariatului pentru cercetarea disciplinară?

 Probleme de drept: 
- efectuarea cercetării disciplinare la o zi după săvârșirea abaterii disciplinare și convocarea salariatului în termen scurt;
- apărările angajatorului care a convocat salariatul în termen scurt, motivat de urgența luării unor măsuri de prevenire a unor prejudicii în cadrul unității;
- situația salariatului care nu a invocat, cu ocazia cercetării disciplinare, lipsa de timp pentru pregătirea apărării;

„Sancțiunea nulităţii absolute a deciziei de sancționare disciplinară operează numai în ipoteza în care cercetarea disciplinară prealabilă, în ansamblul ei, nu a fost efectuată, nu şi în ipoteza în care salariatului nu i s-a lăsat un anumit timp între momentul convocării şi cel al audierii efective, de vreme ce legea nu instituie un termen expres în acest sens.

 
Într-un astfel de caz, intervine sancțiunea nulității relative, cu condiția dovedirii unei vătămări, iar simpla susținere în sensul că i-a fost încălcat dreptul la apărare nu este de natură să conducă la concluzia nelegalității cercetării disciplinare.”
Speța a fost rezumată de avocat Paula-Alina Lupu, din Baroul Iași și publicată pe Juridice.ro la data de 19.04.2022

Link: https://www.juridice.ro/779957/concedierea-salariatului-care-a-facut-publica-corespondenta-cu-un-client-urmata-de-sanctionarea-unitatii-pentru-incalcarea-gdpr-in-ce-context-este-legala-convocarea-in-termen-scurt-pentru-cercetarea.html

Vreau să deschid un proces, dar nu-mi permit costurile unui litigiu. Soluții? Ajutorul public judiciar

                                                                                                                      Acte normative aplicabile:

                                           - O.U.G. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru;

                                           -  O.U.G. 51/2008 privind ajutorul public judiciar;

În cazul în care un conflict, de orice natură ar fi acesta, nu poate fi soluționat pe cale amiabilă, singura variantă rămâne calea instanței de judecată. Deși situația   devine uneori de nesuportat, părțile evită să deschidă un litigiu, cauzele fiind, de multe ori, de ordin financiar. În acest articol, mi-am propus să analizăm soluțiile pe care  justițiabilii le au la dispoziție atunci când nu dispun de resursele financiare necesare unui proces.

Î. Ce costuri presupune un litigiu de natură civilă?

R: Ca regulă, orice litigiu presupune anumite costuri. În primul rând, vorbim despre taxele judiciare de timbru, care reprezintă plata serviciilor prestate de către instanțele de judecată.

Acestea se plătesc, de regulă, anticipat, respectiv înainte de deschiderea litigiului (și se atașează la cererea de chemare în judecată).

Majoritatea cererilor și acțiunilor se timbrează, iar cele care sunt scutite de plata taxei sunt puține și expres prevăzute de lege. 

Exemple de cereri scutite de la plata taxelor de timbru: cele referitoare la pensii și alte drepturi de asigurări sociale, ajutor de șomaj, alocații pentru copii, obligații de întreținere, adopție, tutelă, protecția consumatorilor, etc.

Taxele de timbru se stabilesc în mod diferențiat, în funcție de obiectul litigiului și valoarea pretențiilor, neexistând așadar o taxă fixă.

În al doilea rând, un litigiu presupune efectuarea unor cheltuieli pentru apărare sau administrarea probelor, precum: onorariu de avocat, onorariu de expert, în cazul în care în cauză se efectuează expertize de specialitate, onorariu de traducător,  comisii rogatorii (în cazul în care instanța solicită informații altor instanțe sau instituții din străinătate), etc.

Î: Ce presupune sau care sunt formele ajutorului public judiciar?

R: -  plata onorariului de avocat, expert, traducător, executor SAU scutirea, reducerea, eșalonarea sau amânarea de la plata taxei de timbru.

Î: Ce posibilități am dacă nu pot achita taxa de timbru?

R: În acest caz,  se poate formula o cerere de scutire/reducere/eșalonare a plății taxei (ajutor public judiciar)

 Persoanele juridice nu pot formula cerere de scutire, ci doar pentru reducere/amânare/eșalonare.

Î: În ce condiții pot formula o cerere de ajutor public judiciar?

R: Poate  solicita ajutor public judiciar  sub forma facilităților de la plata taxelor de timbru persoana care  nu poate face faţă cheltuielilor unui proces sau celor pe care le implică obţinerea unor consultaţii juridice, fără a pune în pericol întreţinerea sa ori a familiei sale. 

Scutirea de la plata taxei se acordă în cazul în care venitul mediu net lunar pe membru de familie este sub 300 lei, în ultimele 2 luni anterioare formulării cererii. În cazul venitului mediu sub 600 lei, solicitantul se încadrează doar pentru reducerea la 50% a taxei. 

Î: Ce soluții am dacă obțin venituri peste plafoanele indicate de lege dar, oricum, nu îmi permit,   să achit taxa de timbru?

R: În cazul în care veniturile  dvs. sunt peste plafoanele indicate, iar în acest fel vă limitează accesul la justiție, puteți  formula oricum o  cerere de ajutor public judiciar, urmând ca instanța să aprecieze cu privire la temeinicia acesteia. De regulă, în astfel de cazuri, instanța se orientează mai mult spre reducerea taxei, urmată de eșalonarea acesteia în mai multe rate, iar rareori spre scutirea integrală.

Este important de reținut faptul că, la calculul veniturilor intră nu doar sumele obținute cu titlu de salariu sau pensie, ci și chiriile sau orice alt profit obținut.

Articolul a fost scris de Avocat Paula-Alina Lupu, Baroul Iași iar distribuirea/preluarea articolului este permisă doar cu menționarea autorului și a sursei.

Tel. 0755.795.608

Unde introduc cererea de divorț?

Potrivit art. 915 alin. (1) Cod procedură civilă, cererea de divorț este de competența judecătoriei în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților.

Dacă soții nu au avut locuință comună sau dacă niciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cea din urmă locuință comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripția căreia își are locuința pârâtul, iar când pârâtul nu are locuința în țară și instanțele române sunt competente internațional, este competentă judecătoria în circumscripția căreia își are locuința reclamantul.

Dacă nici reclamantul și nici pârâtul nu au locuința în țară, părțile pot conveni să introducă cererea de divorț la orice judecătorie din România. În lipsa unui asemenea acord, cererea de divorț este de competența Judecătoriei Sectorului 5 al municipiului București.

Competența prevăzută de art. 915 C. proc. civ. nu are un caracter facultativ, ci absolut, reclamantul neavând un drept de opțiune între instanțele menționate în cadrul acestui articol, ci este obligat să aleagă instanța competentă în funcție de ordinea prevăzută de text.

Important: se are în vedere domiciliul de fapt, cel unde partea locuiește efectiv (nu cel din buletin)!

Plecarea soțului de acasă - este sau nu „părăsire de domiciliu” / „abandon de familie”?

Unele dintre întrebările cel mai des întâlnite în dosarele de divorț (mai ales cu minori) sunt următoarele:

- Mă poate acuza soțul/soția de abandon de familie? 

- Trebuie să dau o declarație la poliție dacă am plecat de acasă?

Răspuns: În fapt, obligația de a anunța la poliție plecarea de acasă reprezintă doar un mit care circulă în popor. Nu a existat în trecut, după cum nu există nici în prezent, un cadru legal care să oblige vreunul dintre soți să declare plecarea din domiciliul conjugal, dar cu toate acestea, este adevărat faptul că, în trecut, se formulau deseori astfel de sesizări, iar motivul pentru care procedau așa îl vom analiza mai jos.

De asemenea, situația mai sus descrisă este deseori confundată cu abandonul de familie.

❓Așadar, haideți să vedem ce este abandonul de familie?

Abandonul de familie este o infracțiune (art. 378 Cod penal), săvâșită de către persoana care are obligaţia legală de întreţinere, faţă de cel îndreptăţit la întreţinere, a uneia dintre următoarele fapte:

-        - părăsirea, alungarea sau lăsarea fără ajutor, expunându-l la suferințe fizice sau morale;

-        - neîndeplinirea, cu rea-credință, a obligației de întreținere prevăzută de lege;

-        - neplata, cu rea-credinţă, timp de 3 luni, a pensiei de întreţinere stabilite pe cale judecătorească;

✔ Ei bine, motivul pentru care soții își formulau, în trecut, unii altora, plângere pentru „părăsirea familiei”, „abandonul familiei” sau „părăsirea domiciliului conjugal” era confuzia care se făcea cu infracțiunea de abandon de familie.

Totuși, părăsirea domiciliului este relevantă din punct de vedere penal (constituie infracțiune) numai în cazul în care această faptă este dublată de consecințele mai sus arătate, în sensul că minorul este lăsat fără ajutor/întreținere sau, dimpotrivă, părintele plecat, nu-și mai îndeplinește obligația de întreținere stabilită prin lege sau printr-o hotărâre judecătorească.

Astfel, cei care anunțau plecarea la postul de poliție, considerau că astfel nu li se va mai reține infracțiunea de abandon de familie.

Despre neplata pensiei de întreținere și infracțiunea de abandon de familie am vorbit Aici și  Aici (Părintele este obligat să plătească cu prioritate pensia de întreținere, lăsând în plan secund celelalte datorii)

 Articol scris de avocat Paula-Alina Lupu, Baroul Iași

Tel. 0755.795.608 

 

 

Ce drepturi am, la divorț, asupra imobilului închiriat, dacă titularul contractului este celălalt soț?

 Atribuirea beneficiului contractului de închiriere

Potrivit legii, în cazul în care locuința este deținută în temeiul unui contract de închiriere, fiecare soț are un drept locativ propriu, chiar dacă numai unul dintre ei este titularul contractului ori contractul este încheiat înainte de căsătorie (art. 323 C.civ.)

În cazul în care soții (sau foștii soți) nu se înțeleg cu privire la preluarea contractului sau persoana care va folosi în continuare imobilul, soluția este reprezentată de formularea unei cereri de atribuire a beneficiului de închiriere.

La soluționarea acestei cereri, instanța va ține seama de următoarele criterii:

- interesul superior al minorilor;

- culpa în desfacerea căsătoriei;

- posibilitățile locative proprii ale fiecărui soț sau fost soț.

Soțul căruia i se atribuie beneficiul contractului, poate fi obligat să plătească celuilalt soț o indemnizație de instalare într-o altă locuință (cu excepția cazului în care acesta se face vinocat de desfacerea căsătoriei).

Avocat Paula-Alina Lupu, Baroul Iași

Tel. 0755.795.608

Prestarea muncii fără încheierea contractului în formă scrisă. Salariata gravidă care nu a beneficiat de indemnizația de maternitate

Recunoașterea contractului de muncă ce nu a fost încheiat în formă scrisă, chiar și în situația în care acesta a încetat înainte de sesizarea instanței

Prin sentinţa civilă nr. 1707/2015, Tribunalul Iaşi a constatat existența raporturilor de muncă desfășurate de reclamantă, a obligat pârâta la plata către reclamantă a salariului aferent acestei perioade și la plata către stat a contribuțiilor aferente acestei perioade. 
De asemenea, a dispus plata unei despăgubiri egale cu indemnizația de maternitate pentru copilul în vârstă de până la 2 ani și daune morale în cuantum de 3500 euro.

Situația de fapt:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a arătat că, i s-a solicitat să lucreze în calitate de învățătoare la o școală  particulară din Iași, motiv pentru care și-a dat demisia de la locul său de muncă. În acest sens, a încheiat cu noul angajator un contract de muncă, dar nu a primit niciodată o copie după acesta. Ulterior a rămas însarcinată și, după ce a anunțat-o pe pârâtă,  aceasta i-a solicitat să-și dea demisia pe motiv ca nu va face față stresului de la serviciu. Arată că a formulat cererea de chemare în judecată atunci când și-a dat seama că nu îi sunt plătite  contribuțiile la stat și nu va putea beneficia de indemnizația de maternitate. 

În apărare, pârâta a susținut, în esență, că reclamanta nu a fost angajată, ci doar a efectuat activități de familiarizare cu copiii, fără a pune în discuție contractul de muncă întrucât aceasta avea calificare de educator, nu de învățătoare.

Soluția instanței:

Instanța a constatat existența raporturilor de muncă și, dat fiind faptul că nu s-a putut stabili cu exactitate programul de lucru, a aplicat prezumția de program integral și salariul minim pe economie.  De asemenea, a obligat pârâta la plata către stat a contribuțiilor aferentei perioadei în care s-a derulat raportul de muncă și plata unei despăgubiri egale cu indemnizația de creștere a copilului în vârstă de până la 2 ani.

De asemenea, din împrejurarea că pârâta a oferit reclamantei facilitatea de a o înscrie la școală pe fiica sa fără plata taxelor, facilitate care se oferă doar angajaților, s-a reținut că pârâta a creat reclamantei reprezentarea faptului că între părți există un contract de muncă.

Instanţa reţine că reclamanta a fost victima unei acţiuni de captaţie din partea pârâtei, reclamantei creându-i-se convingerea că este angajată cu forme legale prin acţiunile pârâtei ce au constat în prezentarea reclamantei în public ca învăţătoare la pârâtă, primirea fetiţei reclamantei la grădiniţă fără perceperea de taxă de şcolarizare, confecţionarea pe măsură şi încredinţarea unei uniforme de învăţătoare la pârâtă.

Martorii audiaţi din partea pârâtei au încercat să dea o semnificaţie minoră şi chiar ludică faptului prezentării în public al reclamantei îmbrăcată în uniforma şcolii pârâte, uniformă identică cu cea purtată de directoarea şcolii şi celelalte angajate.

 Instanţa va reţine că prezentarea în public a reclamantei în uniforma Şcolii ... reprezenta prin ea însăşi o situaţie de natură a crea reclamantei şi publicului convingerea angajării reclamantei la pârâtă, situaţie care, adăugată la celelalte anterior enumerate, creau cel puţin aparenţa în septembrie 2013 a unui statut juridic al reclamantei de angajat la pârâtă, aparenţă ce ar fi putut fi înlăturată doar prin acte scrise şi manifestări publice neechivoce.

Instanţa va da aplicaţie deplină prevederilor anterior citate ale art. 1359C.civil, care ocroteşte chiar şi aparenţa dreptului şi va constata că fapta pârâtei de a induce reclamantei convingerea că este angajată şi menţinerea în această stare o perioadă îndelungată de timp reprezintă o faptă ilicită deosebit de gravă.

*Curtea de Apel Iași a respins apelul pârâtei și a menținut sentința

Despăgubiri pentru desfacerea căsătoriei. Suferințele cauzate ca urmare a părăsirii familiei. Prejudiciu afectiv

Judecătoria Iași a obligat pârâta la plata unor 𝗱𝗲𝘀𝗽𝗮𝗴𝘂𝗯𝗶𝗿𝗶 𝗽𝗲𝗻𝘁𝗿𝘂 𝗱𝗲𝘀𝗳𝗮𝗰𝗲𝗿𝗲𝗮 𝗰𝗮̆𝘀𝗮̆𝘁𝗼𝗿𝗶𝗲𝗶, reținând faptul că, prin părăsirea familiei și inițierea unei relații de concubinaj cu un alt bărbat a provocat reclamantului un prejudiciu afectiv.

Deși pârâta a susținut că l-a părăsit pe reclamant din cauza comportamentului agresiv al acestuia, nu au fost depuse înscrisuri sau administrate probe în acest sens.

Din transcrierile discuțiilor dintre părți purtate prin intermediul mesajelor telefonic nu rezultă reproșuri ale pârâtei pentru un presupus comportament abuziv, reieșind în schimb existența unei relații extraconjugale a pârâtei.

Înscrisurile depuse la dosar relevă împrejurarea că, după plecarea soției, reclamantul a avut un episod depresiv sever, urmând tratament psihiatric și consiliere, aspecte confirmate și de martor.

(...) Din probe rezultă fără nici un dubiu faptul că reclamantul a avut de suferit prin părăsirea familiei de către pârâtă, în special din punct de vedere psihic, prin apariția unui episod depresiv, pentru însănătoșire urmând în continuare tratament. În consecință instanța dispune obligarea pârâtei la plata sumei de 2000 lei cu titlu de prejudiciu.

(Sentința 2765/2018 a Judecătoriei Iași)

Avocat Paula-Alina Lupu, Baroul Iași

tel. 0755.795.608

 

Ce facem în situația în care, față de minor s-a luat măsura plasamentului, dar părintele dorește reintegrarea copilului în familie?

Prin sentința nr.1465/14.10.2020 Tribunalul Iași a admis cererea și a dispus încetarea măsurii plasamentului și reintegrarea minorei în familie, la mamă.

Instanța a reținut că minora este fiica pârâților, iar prin sentința Tribunalului Iași din 13.10.2013 s-a dispus plasamentul acesteia la bunicii materni, motivat de faptul că ambii părinți erau plecați la muncă în Spania.

Potrivit raportului de evaluare psiho-socială, în anul 2020 a decedat bunica maternă, iar ulterior mama minorei a revenit în țară și a solicitat reintegrarea minorei în familie. 

Reține instanța că mama minorei a păstrat constant legătura cu aceasta și intenționează să-și ia fiica în Spania.

Dispoziții legale aplicabile: art. 70 alin. (2) Legea 272/2004: „în situația în care nu se mai mențin împrejurările care au stat la baza stabilirii măsurii plasamentului în regim de urgență, directorul D.G.A.S.P.C. poate dispune revocarea măsurii de plasament în regim de urgență.

Avocat Paula-Alina Lupu, Baroul Iași

Tel: 0755.795.608

Adopția copilului celuilalt soț

”Prin sentința nr. 88A/08.03.2021 a Tribunalului Iași s-a reținut că reclamantul s-a ocupat din anul 2014 de creșterea minorei, fiind căsătorit cu mama acesteia. Având în vedere legătura profundă de atașament dintre reclamant și minora, dar și faptul că, din relația de căsătorie a părților a rezultat încă un copil, minora a arătat că își dorește să poarte un nume comun cu sora sa, dar și cu reclamantul, pe care îl consideră tatăl său. 

Instanța a apreciat că dorința reclamantului este una puternică, reală, actuală și justificată  de interesul moral al minorei ca, pe cale legală, ocrotitorului său să-i fie recunoscut statutul de tată, similar locului pe cale reclamantul îl ocupă  de mult timp în sufletul minorei. 

Tribunalul admite cererea de încuviințare a adopției și dispune ca minora să poarte, pe viitor, numele de familie al adoptatorului.”

Ce este adopția? 

• Adopția este operațiunea juridică prin care se creează legătura de filiație între adoptator și adoptat, precum și legături de rudenie între adoptat și rudele adoptatorului.

Dispoziții legale aplicabile:

- Legea 273/2004 privind procedura adopției; 

- Art. 451 – 482 Cod civil

• prin adopție încetează raporturile de rudenie între adoptat și rudele sale biologice (firești).
• Cu ocazia adopției, se stabilește numele de familie al persoanei adoptate iar, pentru motive temeinice și prenumele.
• Cererea de încuviințare a adopției se introduce de către adoptator/familia adoptatoare/D.G.A.S.P.C în funcție de situația concretă și este de competența tribunalului  în a cărui rază teritorială domiciliază adoptatul.

Avocat Paula-Alina Lupu, Baroul Iași

Tel: 0755.795.608
 

Absența îndelungată a părintelui - motiv pentru autoritate părintească exclusivă

Judecătoria Iași a dispus desfacerea căsătoriei  din culpa exclusivă a pârâtului, exercitarea autorității părintești în mod exclusiv de către mamă față de cei trei copii minori și obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în cotă de ½ din venitul său net de la data introducerii cererii de divorț și până la majoratul minorilor.

De asemenea, a fost obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată constând în taxă de timbru și onorariu avocat.

Instanța a apreciat întemeiată cererea de exercitare a autorității părintești în mod exclusiv, „dat fiind dezinteresul pârâtului și lipsa de implicare în viața de familie și perioada lungă de timp în care această stare s-a perpetuat, a dus la întreruperea comunicării între părinți în ceea ce privește deciziile importante din viața copiilor, mama asumându-și în fapt toate drepturile și obligațiile cu privire la copii, astfel că o eventuală autoritate părintească comună este de natură a aduce atingere interesului superior al minorului.

(...) văzând dovada absenței îndelungate a tatălui din viața copiilor, se impune ca hotărârea judecătorească să fie pronunțată de o atare manieră astfel încât să evite nașterea unor litigii viitoare.”

(Judecătoria Iași, sentința civilă nr. 3959/05.04.2016, definitivă prin neapelare)

Despre autoritate părintească exclusivă am mai vorbit aici și aici

Paula-Alina Lupu, Baroul Iași

Tel. 0755.795.608

 

Obligația de a efectua reparații. Culpa reclamantei care, deși avea o hotărâre favorabilă, nu a pus-o în executare, perpetuând degradarea imobilului

Răspundere civilă delictuală. Obligația de a face reparații. Situația părții care deține o hotărâre favorabilă de obligare a pârâtei la efectuarea de reparații sau de efectuare a acestora, pe cheltuiala pârâtei dar adoptă o atitudine pasivă și nu o pune în executare

Întrucât reclamanta obținuse, în prealabil, o ordonanță președințială prin care a fost obligată pârâta la efectuarea reparațiilor, instanța a reținut că: „deși pârâta nu a executat benevol această hotărâre, nici reclamanta nu a făcut demersuri pentru a o pune în executare, o lungă perioadă de timp, existând o culpă a reclamantei în perpetuarea acestei situații care a condus la degradarea imobilului.”

Hotărârea este disponibilă la: ADRESA

Accesarea unui credit bancar nu exonerează părintele de plata pensiei de întreținere. Imposibilitatea stabilirii pensiei sub plafonul stabilit de lege

 

„Referitor la ratele lunare pe care pârâta este datoare să le achite în temeiul contractului de credit, instanța reține că această datorie a fost contractată ulterior desfacerii căsătoriei și nu va fi avută în vedere la stabilirea cuantumului pensiei de întreținere, datoriile fiind contractate benevol de către pârâtă și nu ar trebui să prejudicieze copilul.”

De asemenea, s-a stabilit că, numai în situații excepționale, pensia de întreținere poate fi stabilită sub plafonul prevăzut de lege.

(Judecătoria Iași, sent. civ. nr. 11608 din 27 septembrie 2017, definitivă prin neapelare, disponibilă pe rolii.ro)

continuarea postării este disponibilă la ADRESA

Avocat Paula-Alina Lupu, Baroul Iași

Tel. 0755.795.608

email: avocatpaulalupu@gmail.com

Rudele prin alianță (afinii) sau concubinul au drept la moștenire?

 Într-un ARTICOL ANTERIOR, am vorbit despre persoanele care au drept la moștenire (vocație succesorală). Pe scurt, nora, ginerele, cumnatul, etc. (care au calitate de afini, respectiv rude prin alianță) și nici concubinul nu au drept la moștenire!

Prealabil, se impune să arătăm că ne referim la moștenirea legală (cea care devine incidentă dacă defunctul nu a dispus de bunurile sale prin testament).

Potrivit legii române, au drept la moștenire soțul supraviețuitor și rudele defunctului într-o anumită ordine. Astfel, legea cheamă la moștenire doar rudele de sânge și pe soț, nu și afinii. Astfel, nora sau ginerele nu au drept la moștenirea socrilor și nici invers, socrii nu au drept la moștenirea nurorii sau a ginerelui.

Totodată, copilul vitreg nu are drept la moștenirea soțului părintelui său firesc. A nu se confunda cu adopția, caz în care copilul, deși nu este rudă de sânge, urmează  a dobândi toate drepturile filiației naturale și, implicit dreptul la moștenire.

 De asemenea, concubinul nu are drept la moștenire (indiferent cât de mare a fost durata traiului împreună). În mod eronat, clienții consideră uneori că, urmare a trecerii unei perioade de 10 ani de concubinaj au drept „la bunurile” concubinului sau la moștenirea acestuia. Acesta este doar un mit, deoarece legislația românească nu le recunoaște concubinilor dreptul la moștenire legală. 

Cu toate acestea, ar putea avea drept la moștenirea testamentară, caz în care concubinii pot lăsa, în timpul vieții, un testament în favoarea unuia dintre ei pentru a stabili cum se împart bunurile după decesul lor.

 Deseori se face confuzie între situația în care una dintre persoanele sus indicate, precum nora, nu are dreptul la moștenirea socrului însă, dat fiind faptul că a efectuat anumite lucrări de întreținere/învestiții, etc. cu privire la bunurile aflate în masa succesorală, ar putea avea alte drepturi legale. În concret, în situația menționată, nora nu are vocație succesorală la moștenirea socrului (spre deosebire de soțul său care, dacă este în viață, va moșteni în calitate de descedent din clasa întâi). Totuși, dacă a contribuit în vreun fel la creșterea valorii bunurilor din masa succesorală, ar putea avea un drept de creanță, dar în acest caz, își va recupera contribuția de la moștenitorii defunctului.

Articolul a fost scris de Avocat Paula-Alina Lupu, Baroul Iași

tel. 0755795608

 

Cine are drept la moștenirea unei persoane?

 

Potrivit art. 963 alin. (1) C. civ.: „moștenirea se cuvine, în ordinea și după regule stabilite în prezentul titlu, soțului supraviețuitor și rudelor defunctului, și anume descedenților, ascedenților și colateralilor acestuia, după caz.”.

În concret, moștenirea se împarte după următoarele reguli:

1.   Regula priorității clasei de moștenitori

2.   Regula proximității gradului de rudenie

3.   Regula împărțirii, în mod egal, a moștenirii între rudele din aceeași clasă și de același grad

 

Clasele de moștenitori sunt următoarele:

a)  Clasa întâi – descedenții (include copiii defunctului, nepoții de fii, strănepoții de fii, etc, fără limită de grad.

b)  Clasa a doua – ascedenții privilegiați (părinții defunctului, tatăl și mama) și colateralii privilegiați (frații și surorile defunctului și descedenții acestora, până la gradul IV inclusiv, respectiv până la strănepoți de frate/soră);

c)   Clasa a treia – ascendenți ordinari (bunici, străbunici, stră-străbunici, fără limită de grad);

d)  Clasa a patra – colaterali ordinari (rudele în linie colaterală altele decât colateralii privilegiați până la gradul IV inclusiv, respectiv unchi și mătuși, verii primari (copiii unchilor și mătușilor), frații și surorile bunicului.

! Important

Soțul supraviețuitor vine la moștenire în concurs cu oricare clasă de moștenitori, acesta nu înlătură nici o altă rudă de la moștenire și nici nu este înlăturat.

Dacă, la decesul unei persoane, aceasta a lăsat moștenitori din mai multe clase, se va aplica principiul priorității clasei de moștenitori. În concret, moștenitorii din clasa mai apropiată, îi înlătură de la moștenire pe cei din clasa mai îndepărtată, prioritară fiind clasa de moștenire și nu gradul de rudenie cu defunctul.

Practic, în situația în care la decesul unei persoane, acesta a lăsat atât nepoți de fii (descedenți), cât și pe părinții acestuia, atunci nepoții îi vor înlătura de la moștenire pe părinții defunctului, deși sunt rude de gradul II, spre deosebire de părinți care sunt rude de gradul I cu defunctul.

Un alt aspect de reținut este reprezentat de faptul că, înăuntrul aceleiași clase de moștenitori, moștenirea se împarte în mod egal (ex: frații sau nepoții împart moștenirea în mod egal).

* Dacă o persoană a decedat fără moștenitori legali sau testamentari (nu are rude în viață și nici nu a lăsat bunurile sale unei persoane prin testament), moștenirea va fi vacantă,  iar în acest caz sa va transmite comunei, orașului sau minicipiului din raza teritorială unde se află bunurile la data decesului.

Exemplu: În cazul în care o persoană  căsătorită care avea doi copii, dintre care unul a decedat, iar ambii aveau, la rândul lor câte un copil, vor avea drept la moștenire:

-      Soția supraviețuitoare – cu o cotă de ¼;

-      Fiul aflat în viață (și care îl înlătură de fiul său, respectiv nepotul defunctului, în virtutea proximității gradului de rudenie, deși sunt din aceeași clasă de moștenitori) – cu o cotă de 3/8;

-   nepotul fiului decedat –  (care, în temeiul reprezentării succesorale, va primi drepturile ce i s-ar fi cuvenit tatălui său dacă nu ar fi fost decedat) cu cotă de 3/8;

În acest ARTICOL, am vorbit despre situația afinilor (noră, ginere, cumnat) și a concubinilor care nu au drept la moștenire!

Articol scris de Avocat Lupu Paula-Alina, Baroul Iași

tel. 0755795608