Anunț recrutare avocat stagiar sau avocat definitiv aflat în primii doi ani de profesie

 CERINȚE

– cunoștințe teoretice solide de drept civil și procedură civilă (cabinetul nu preia cauze penale);
– o foarte bună cunoaștere a limbii române, uşurinţă şi fluenţă în exprimarea scrisă şi vorbită;
– candidatul trebuie să fie o persoană organizată, punctuală, creativă, capabilă să respecte termene limită, să aibă curiozitatea/dorința de perfecționare continuă;
– urmărirea modificărilor legislative, analiza practicii judiciare, studiul și aprofundarea literaturii de specialitate;
– cunoașterea temeinică a dosarelor încredințate, redactare cereri de chemare în judecată, întâmpinări, note de probatorii, concluzii scrise, etc;
– asistarea/reprezentarea clienților cabinetului în fața instanțelor, autorităților/instituțiilor publice;
– consultarea arhivelor instanțelor de judecată;
– disponibilitate pentru deplasări (constituie avantaj deținerea permisului de conducere).

BENEFICII
– îndrumare profesională, suport în realizarea sarcinilor de lucru și bonusuri în funcție de implicarea și rezultatele obținute;
– posibilitatea de a avea clientelă proprie (în cazul stagiarilor);
– program de lucru flexibil;
– posibilitatea de a participa, alături de avocatul titular, la seminarii/conferințe în scopul pregătirii profesionale.

Persoanele interesate pot trimite un CV, însoțit de o scrisoare de intenție (sau un text de prezentare din care să rezulte cel puțin, parcursul profesional, mențiuni cu privire la planurile profesionale viitoare, așteptările/solicitările candidatului de la o eventuală colaborare, inclusiv pretențiile financiare) la adresa de e-mail avocatpaulalupu@gmail.com
Anunțul se adresează candidaților care își doresc să practice avocatura, nu și celor care au intenția, în viitorul apropiat, de a susține examenul în alte profesii juridice.

Anunțul este valabil pentru municipiul Iași.

Valabil până la data de 16 iunie 2023.

Stabilirea pensiei de întreținere în cazul părintelui care lucrează în străinătate

Stabilirea pensiei de întreținere în funcție de venitul minim din țara în care locuiește debitorul

„Prin noţiunea de mijloace, în actualul context social, trebuie avute în vedere nu numai veniturile pe care cel îndatorat la pensie le realizează efectiv, ci şi pe care le poate realiza având capacitate de muncă şi depunând toate diligenţele necesare în acest scop. Alfel, ar însemna ca sarcina cheltuielilor privind creșterea minorului să rămână în sarcina unui singur părinte.

În speţă, prima instanţă a stabilit corect cuantumul pensiei de întreţinere pornind de la venitul minim pe economie în Spania. Aceasta deoarece, din depoziția martorului și din dovezile de plată ale pensiei anterioare, rezultă că pârâta a lucrat în Spania și este evident că și în prezent se află în străinătate, ea neprezentându-se niciodată la proces.

Este adevărat că nu există nici o dovadă concretă că ea ar fi angajată în această țară, dar astfel de situații sunt foarte greu de dovedit și faptul că este plecată de multă vreme, constituie o prezumție că se află acolo pentru a munci și a obține venituri.

O asemenea concluzie este justificată de faptul că, prin prisma Convenției privind obținerea pensiei de întreținere în străinătate, la stabilirea pensiei sunt avute în vedere mijloacele debitorului din țara în care locuiește nefiind, ca atare, justificat, a se avea în vedere venitul minim pe economie din România.” [T. Sibiu, dec. civ. nr. 350/2007, irevocabilă prin dec. civ. nr. 28/2008 a C. Ap. Alba-Iulia)

Stabilirea locuinței minorului în străinătate. CEDO, cauza Simona Mihaela Dobre versus România.

 

O situație relativ frecventă în practică este aceea în care, după divorț, unul dintre părinți (respectiv cel la care s-a stabilit locuința copilului), dorește să se mute într-o altă țară, unde există o oportunitate de angajare în condiții foarte avantajoase față de cele din România. 

În acest context, s-au întâlnit mai multe situații practice:

1.               Părintele pleacă cu copilul, profitând de faptul ca acesta exercită autoritatea părintească în mod exclusiv;

2.               solicită instanței stabilirea locuinței minorului în străinătate;

3.               solicită instanței suplinirea acordului pentru deplasarea minorului, fără a solicita și schimbarea locuinței în străinătate și cu intenția de a nu mai reveni în țară, având în vedere faptul că celălalt părinte nu are la dispoziție decât efectuarea unei plângeri pentru răpire internațională de minori.

Indiferent de buna sau reaua-credință a părintelui reclamant, în sensul de a dezvălui intenția reală și de a formula cererea în conformitate cu aceasta, ceea ce omite acesta este faptul că, celălalt părinte va fi privat de posibilitatea de a păstra programul de legături personale cu minorul, fără a mai face vorbire despre faptul că, indiferent de vârsta minorului, el va fi luat din mediul său obișnuit.

Pe data de 21 martie 2023, CEDO s-a pronunțat în cauza Simona Mihaela Dobre v. România (cererea 8361/21), stabilind că instanțele române au procedat legal atunci când au respins cererea mamei de a se muta în Canada împreună cu fiul său de 10 ani. Reclamanta era divorțată de tatăl copilului și exercitau împreună autoritatea părintească asupra minorului. Tatăl s-a opus plecării reclamantei în Canada. Având în vedere că tatăl nu a fost de acord cu plecarea sa, reclamanta a apelat la instanța de judecată pentru a suplini acordul tatălui privind mutarea în străinătate.

Deși reclamanta a invocat că minorul va avea acces la o educație mai bună în străinătate, instanțele române au apreciat că interesul minorului de a avea legături personale cu tatăl și cu fratele mai mare este superior interesului acestuia de a avea acces la educație mai bună în alt stat.

Regresul asigurătorului pentru recuperarea despăgubirilor plătite

În cauză, o societate de asigurare a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 3318 lei, reprezentând despăgubiri pe care societatea a fost nevoită să le achite unui alt șofer, în urma producerii unui accident rutier, din culpa pârâtului.

Instanța de judecată a reținut că pârâtul a pierdut controlul volanului, tamponând autoturismul unui alt participant la trafic, care conducea regulamentar. Întrucât se afla sub influența alcoolului,  pârâtul a fost și condamnat penal. Întrucât asigurătorul pârâtului a fost nevoit să-l despăgubească pe celălalt conducător auto pentru avariile produse autoturismului său, instanța a admis acțiunea și l-a obligat pe pârât la restituirea către societatea de asigurare a sumelor plătite. La acestea se adaugă dobânda legală calculate în raport de debitul principal, începând cu data de înregistrării cererii şi până la achitarea întregului debit și a taxei judiciare de timbru achitate de reclamant.

Judecătoria Brașov, sentința civilă nr. 11513/2021