Evacuarea coproprietarului din imobil pana la solutionarea partajului. Ordonanta presedintiala

Instanţa a admis acţiunea formulată de reclamanta VS în contradictoriu cu pârâtul AG,a dispus evacuarea temporară a pârâtului AG din apartament, pânâ la soluţionarea dosarului de partaj.

S-a reţinut că părtile sunt proprietare asupra apartamentului, aşa cum rezultă din copia contractului de vânzare cumpărare autentificat, depus de reclamantă la dosar.

 Prin sentinţa civilă nr XXXdin 10.12.2013 părţile au divorţat prin acord, dar au continuat să locuiască împreună în apartament, alături de cei doi copii majori. În prezent pe rolul Judecătoriei Iaşi părţile au deschis un proces de partaj. Reclamanta a formulat o cerere de ordonanță președințială pentru evacuarea pârâtului din imobilul comun până la soluționarea procesului de partaj.

Analizând admisibilitatea cererii de ordonanţă preşedinţială prin prisma prevederilor art 996 şi următoarele Cod Proc Civ, instanţa a constatat că sunt îndeplinite cumulativ cele patru cerinţe legale, respectiv aparenţa dreptului, caracterul provizoriu al măsurilor, existenţa unui caz grabnic şi neprejudecarea fondului. 

Aparenta de drept afirmată de reclamantă în urma unei sumare analize a situaţiei de fapt s-a confirmat prin probele administrate în cauză. Astfel, s-a creat această convingere a instantei în temeiul răspunsurilor la adresele instanţei, venite de la Spitalul de Psihiatrie Socola şi Secţia V-a Poliţie , potrivit cărora în data de.2014 pârâtul, pe fondul consumului de alcool, a provocat scandal la domiciliu, devenind violent şi agresând verbal fosta soţie şi cei doi copii, motiv pentru care a fost internat nonvoluntar la Spitalui de Psihiatrie Socola în perioada 3.11.2014-12.11.2014 cu diagnosticul de „Tulburare organică a personalităţii. Intoxicaţie etanolică acută”. 

În ceea ce priveşte susţinerile pârâtului, instanţa a reţinut pe de o parte că declaraţia martorului acestuia, persoană fără studii medicale, nu este de natură să combată diagnosticul stabilit pentru pârât cu prilejul internării la Spitalul de Psihiatrie. Pe de altă parte, s-a mai constatat că modul de comportare a pârâtului în familie şi în locuinţa sa nu poate fi cunoscut detaliat de un vecin de bloc, fie el şi administrator al clădirii. Un alt factor care a contribuit la convingerea instanţei în acest sens au fost memoriile depuse de copiii majori ai părţilor, care, deşi nu au putut fi ascultaţi de instanţă în calitate de martori potrivit art 315 Cod proc civ, şi-au exprimat un punct de vedere. Astfel, înscrisurile depuse au evocat un anumit comportament al pârâtului şi în afara evenimentului din 3.11.2014, care s-a dovedit a fi unui agresiv verbal şi fizic pe fondul consumului excesiv şi constant de alcool. 

speta: http://portal.just.ro/245/Lists/Jurisprudenta/DispForm.aspx?ID=721
foto: http://www.stoppingrepossessionuk.com/eviction.html

Casatoria minorului. Autorizarea instantei de tutela

Art. 272 Cod civil
Vârsta matrimonială
(1) Căsătoria se poate încheia dacă viitorii soţi au împlinit vârsta de 18 ani.
(2) Pentru motive temeinice, minorul care a împlinit vârsta de 16 ani se poate căsători în temeiul unui aviz medical, cu încuviinţarea părinţilor săi sau, după caz, a tutorelui şi cu autorizarea instanţei de tutelă în a cărei circumscripţie minorul îşi are domiciliul. În cazul în care unul dintre părinţi refuză să încuviinţeze căsătoria, instanţa de tutelă hotărăşte şi asupra acestei divergenţe, având în vedere interesul superior al copilului.

"Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de... petenţii TRE (asistată de ocrotitorii legali TE şi TD) şi RC au solicitat instanţei autorizarea căsătoriei lor.
În motivare, au învederat, în esenţă, că petenta TRE urmează a împlini 18 ani peste cateva luni, dar este însărcinată în 22 săptămâni.
Cererea a fost fundamentată în drept indicându-se art. 272 alin 2 Cod civil
În probaţiune au fost depuse înscrisuri.
În şedinţa din 5.03.2014 instanţa a luat declaraţie numiţilor TD şi TE(fila 25), exprimându-şi acordul cu privire la încheierea căsătoriei fetei lor cu numitul RC.
De asemenea, instanţa a procedat la luarea unei declaraţii şi numitului RC (fila 26 ds) acesta manifestându-şi voinţa în sensul de a se căsători cu minora TRE.

În speţă, instanţa reţine că minora are împlinită vârsta de 17 ani şi potrivit adeverinţei medicale eliberată de medicul de familie, în data de 11.02.2014, petenta este însărcinată în luna a cincea.
Conform declaraţiei mamei minorei, atât ea cât şi soţul său sunt de acord cu încheierea căsătoriei. Totodată, petentul RC îşi manifestă dorinţa de a întemeia o familie împreună cu minora TRE.
Faţă de aceste aspecte, instanţa reţine că sunt motive temeinice pentru autorizarea căsătoriei acesteia.
Faţă de cele expuse, reţinând temeinicia cererii, instanţa o va admite şi va autoriza încheierea căsătoriei minorei TRE, cu CNP, cu petentul RC.

speta: http://portal.just.ro/193/Lists/Jurisprudenta/DispForm.aspx?ID=121&ContentTypeId=0x010017854362C029DA4EB7A0C1650A0C0651
foto: http://stlaurence.org/holy-matrimony

Adoptia majorului - practica judiciara

O persoana majora poate fi adoptata daca a fost crescuta in timpul minoritatii de catre persoana care doreste sa o adopte. (art. 455 alin. 2 Cod civil)

In speta, reclamantul a solicitat instantei sa incuviinteze adoptia fiicei majore a sotiei sale. Arata faptul ca parintii naturali ai paratei au divortat, aceasta fiind incredintata mamei. Ulterior, reclamantul s-a casatorit cu mama paratei, iar acesta s-a ocupat de cresterea si ingrijirea paratei pe care doreste sa o adopte, intre acestia existand o relatie specifica tata-fiica, aspecte ce rezulta si din declaratiile martorilor. Avand in vedere indeplinirea conditiilor legale si existenta diferentei de varsta ceruta de lege dintre adoptat si adoptator, instanta a admis actiunea.

În motivarea cererii se arată că reclamantul este căsătorit cu mama pârâtei din data de 05.09.2003, după o perioadă de concubinaj de 10 ani, pârâta fiind fiica majoră a soţiei sale, născută dintr-o căsătorie anterioară. Reclamantul a mai arătat că de la începutul relaţiei de concubinaj cu mama pârâtei s-a ocupat de creşterea copiilor soţiei, relaţiile de familie fiind foarte strânse, stabilindu-se o adevărată relaţie tată-fiică, astfel încât se impune admiterea cererii. Se învederează că prin sentinţa civilă nr.... pronunţată de Tribunalul Constanţa a fost încuviinţată adopţia, de către reclamant, a fratelui pârâtei, , care poartă numele de familie al adoptatorului.

În drept au fost invocate art.455 alin 2, art.460 alin 1, art.461 alin 1, art.463 din codul civil şi legea nr.273/2004.

În cauză au fost administrate: proba cu înscrisuri şi testimonială.

În faţa instanţei, pârâta şi-a exprimat în mod direct şi nemijlocit consimţământul la adopţie. De asemenea, mama pârâtei, şi-a dat consimţământul la adopţie.

speta preluata de pe: http://portal.just.ro/118/Lists/Jurisprudenta/DispForm.aspx?ID=478&ContentTypeId=0x010017854362C029DA4EB7A0C1650A0C0651
foto: http://caffeinatedmama.net/mama-blog/adoption-meets-postpartum-depression/

Părintele este obligat să plătească cu prioritate pensia de întreținere, lăsând în plan secund celelalte datorii. Infractiunea de abandon de familie.

Neplata, cu rea-credință, timp de 3 luni, a pensiei de întreținere, stabilite pe cale judecătorească constituie infracțiune potrivit art. 378 din noul Cod penal și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă. În vederea tragerii la răspundere penală este necesară formularea unei plangeri prealabile din partea persoanei vătămate.

Potrivit legii, fapta nu se pedepsește dacă, înainte de terminarea urmăririi penale, inculpatul își îndeplinește obligațiile.

Ce au decis instanțele de judecată?

"Inculpatul, apt de muncă şi, mai mult, angajat cu forme legale de acum două luni, potrivit propriilor susţineri, nu îşi îndeplineşte cu rea-credinţă, de peste trei ani de zile, obligaţia de a plăti pensia de întreţinere datorată fiicei sale minore, ştiind că aceasta se află în nevoie, fiind dată în plasamentbunicii materne, care beneficiază de o pensie de doar 322 lei. 

(...) din susţinerile reprezentantei părţii vătămate rezultă că inculpatul a lucrat în construcţii, precum şi că acesta a fost plecat în străinătate la muncă, astfel că a realizat venituri din care putea şi trebuia să plătească pensia de întreţinere datorată. 

Ţinând cont de cele expuse mai sus şi având în vedere şi interesul minorei de a i se plăti pensia de întreţinere fără privarea de libertate a inculpatului, instanţa a apreciat că prin aplicarea unei pedepse de 1500 lei amendă penală se realizează scopul educativ şi preventiv al pedepsei. 

   (Tribunalul Sibiu, speță preluată de              pe http://portal.just.ro/85/Lists/Jurisprudenta/DispForm.aspx?ID=446)

De asemenea, alte instanțe au decis că: 

 "Reaua-credinta a inculpatului rezultă din aceea că, deşi a realizat ori putea să realizeze venituri în perioada în care a fost obligat la plata pensiei de întreţinere, acesta nu şi-a achitat obligaţiile stabilite prin hotărâre judecătorească. Astfel, edificatorii sunt în acest sens declaraţiile inculpatului care a declarat că a mai lucrat sau mai lucrează cu ziua la diferite persoane prin sat, că mai obţine venituri din cultivarea unei suprafeţe de teren. 

Din toate acestea rezultă cu certitudine că inculpatul a avut posibilitatea de a câştiga venituri şi a lucrat efectiv pentru diferite persoane.

Trebuie observat şi faptul că hotărârea judecătorească prin care inculpatul a fost obligat la pensia de întreţinere a stabilit pensia de întreţinere într-un cuantum mic, inculpatul având posibilitatea de a o achita fără mai eforturi. 

Reţinând într-adevăr că sumele obţinute de inculpat prin muncă au fost modeste, totuşi instanţa nu găseşte că acesta ar putea constitui un motiv de natură să-l exonereze de la executarea obligaţiei de întreţinere în condiţiile în care suma ce a constituit obiectul acestei obligaţii era la rândul său mică, chiar modică.

Or, în baza obligaţiei sale legale şi morale de părinte inculpatul era ţinut ca această parte a veniturilor realizate să o aloce cu prioritate întreţinerii copiilor al căror tată era, lăsând, la nevoie, în plan secund orice alte debite şi chiar necesităţi personale care nu erau stringente.

 Nu în ultimul rând instanţa reţine că susţinerea inculpatului în sensul că a fost diagnosticat cu ulcer duodenal nu poate fi reţinută în condiţiile în care această boală nu este una care să atragă o incapacitate de muncă." 

(Tribunalul Iași, speță preluată de pe http://portal.just.ro/99/Lists/Jurisprudenta/DispForm.aspx?ID=241)

Avocat Paula-Alina Lupu, Baroul Iași

Tel. 0755.795.608