Concedierea salariatului care a făcut publică corespondența cu un client, urmată de sancționarea unității pentru încălcarea GDPR. În ce context este legală convocarea în termen scurt a salariatului pentru cercetarea disciplinară?

 Probleme de drept: 
- efectuarea cercetării disciplinare la o zi după săvârșirea abaterii disciplinare și convocarea salariatului în termen scurt;
- apărările angajatorului care a convocat salariatul în termen scurt, motivat de urgența luării unor măsuri de prevenire a unor prejudicii în cadrul unității;
- situația salariatului care nu a invocat, cu ocazia cercetării disciplinare, lipsa de timp pentru pregătirea apărării;

„Sancțiunea nulităţii absolute a deciziei de sancționare disciplinară operează numai în ipoteza în care cercetarea disciplinară prealabilă, în ansamblul ei, nu a fost efectuată, nu şi în ipoteza în care salariatului nu i s-a lăsat un anumit timp între momentul convocării şi cel al audierii efective, de vreme ce legea nu instituie un termen expres în acest sens.

 
Într-un astfel de caz, intervine sancțiunea nulității relative, cu condiția dovedirii unei vătămări, iar simpla susținere în sensul că i-a fost încălcat dreptul la apărare nu este de natură să conducă la concluzia nelegalității cercetării disciplinare.”
Speța a fost rezumată de avocat Paula-Alina Lupu, din Baroul Iași și publicată pe Juridice.ro la data de 19.04.2022

Link: https://www.juridice.ro/779957/concedierea-salariatului-care-a-facut-publica-corespondenta-cu-un-client-urmata-de-sanctionarea-unitatii-pentru-incalcarea-gdpr-in-ce-context-este-legala-convocarea-in-termen-scurt-pentru-cercetarea.html

Vreau să deschid un proces, dar nu-mi permit costurile unui litigiu. Soluții? Ajutorul public judiciar

                                                                                                                      Acte normative aplicabile:

                                           - O.U.G. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru;

                                           -  O.U.G. 51/2008 privind ajutorul public judiciar;

În cazul în care un conflict, de orice natură ar fi acesta, nu poate fi soluționat pe cale amiabilă, singura variantă rămâne calea instanței de judecată. Deși situația   devine uneori de nesuportat, părțile evită să deschidă un litigiu, cauzele fiind, de multe ori, de ordin financiar. În acest articol, mi-am propus să analizăm soluțiile pe care  justițiabilii le au la dispoziție atunci când nu dispun de resursele financiare necesare unui proces.

Î. Ce costuri presupune un litigiu de natură civilă?

R: Ca regulă, orice litigiu presupune anumite costuri. În primul rând, vorbim despre taxele judiciare de timbru, care reprezintă plata serviciilor prestate de către instanțele de judecată.

Acestea se plătesc, de regulă, anticipat, respectiv înainte de deschiderea litigiului (și se atașează la cererea de chemare în judecată).

Majoritatea cererilor și acțiunilor se timbrează, iar cele care sunt scutite de plata taxei sunt puține și expres prevăzute de lege. 

Exemple de cereri scutite de la plata taxelor de timbru: cele referitoare la pensii și alte drepturi de asigurări sociale, ajutor de șomaj, alocații pentru copii, obligații de întreținere, adopție, tutelă, protecția consumatorilor, etc.

Taxele de timbru se stabilesc în mod diferențiat, în funcție de obiectul litigiului și valoarea pretențiilor, neexistând așadar o taxă fixă.

În al doilea rând, un litigiu presupune efectuarea unor cheltuieli pentru apărare sau administrarea probelor, precum: onorariu de avocat, onorariu de expert, în cazul în care în cauză se efectuează expertize de specialitate, onorariu de traducător,  comisii rogatorii (în cazul în care instanța solicită informații altor instanțe sau instituții din străinătate), etc.

Î: Ce presupune sau care sunt formele ajutorului public judiciar?

R: -  plata onorariului de avocat, expert, traducător, executor SAU scutirea, reducerea, eșalonarea sau amânarea de la plata taxei de timbru.

Î: Ce posibilități am dacă nu pot achita taxa de timbru?

R: În acest caz,  se poate formula o cerere de scutire/reducere/eșalonare a plății taxei (ajutor public judiciar)

 Persoanele juridice nu pot formula cerere de scutire, ci doar pentru reducere/amânare/eșalonare.

Î: În ce condiții pot formula o cerere de ajutor public judiciar?

R: Poate  solicita ajutor public judiciar  sub forma facilităților de la plata taxelor de timbru persoana care  nu poate face faţă cheltuielilor unui proces sau celor pe care le implică obţinerea unor consultaţii juridice, fără a pune în pericol întreţinerea sa ori a familiei sale. 

Scutirea de la plata taxei se acordă în cazul în care venitul mediu net lunar pe membru de familie este sub 300 lei, în ultimele 2 luni anterioare formulării cererii. În cazul venitului mediu sub 600 lei, solicitantul se încadrează doar pentru reducerea la 50% a taxei. 

Î: Ce soluții am dacă obțin venituri peste plafoanele indicate de lege dar, oricum, nu îmi permit,   să achit taxa de timbru?

R: În cazul în care veniturile  dvs. sunt peste plafoanele indicate, iar în acest fel vă limitează accesul la justiție, puteți  formula oricum o  cerere de ajutor public judiciar, urmând ca instanța să aprecieze cu privire la temeinicia acesteia. De regulă, în astfel de cazuri, instanța se orientează mai mult spre reducerea taxei, urmată de eșalonarea acesteia în mai multe rate, iar rareori spre scutirea integrală.

Este important de reținut faptul că, la calculul veniturilor intră nu doar sumele obținute cu titlu de salariu sau pensie, ci și chiriile sau orice alt profit obținut.

Articolul a fost scris de Avocat Paula-Alina Lupu, Baroul Iași iar distribuirea/preluarea articolului este permisă doar cu menționarea autorului și a sursei.

Tel. 0755.795.608

Unde introduc cererea de divorț?

Potrivit art. 915 alin. (1) Cod procedură civilă, cererea de divorț este de competența judecătoriei în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților.

Dacă soții nu au avut locuință comună sau dacă niciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cea din urmă locuință comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripția căreia își are locuința pârâtul, iar când pârâtul nu are locuința în țară și instanțele române sunt competente internațional, este competentă judecătoria în circumscripția căreia își are locuința reclamantul.

Dacă nici reclamantul și nici pârâtul nu au locuința în țară, părțile pot conveni să introducă cererea de divorț la orice judecătorie din România. În lipsa unui asemenea acord, cererea de divorț este de competența Judecătoriei Sectorului 5 al municipiului București.

Competența prevăzută de art. 915 C. proc. civ. nu are un caracter facultativ, ci absolut, reclamantul neavând un drept de opțiune între instanțele menționate în cadrul acestui articol, ci este obligat să aleagă instanța competentă în funcție de ordinea prevăzută de text.

Important: se are în vedere domiciliul de fapt, cel unde partea locuiește efectiv (nu cel din buletin)!