Lipsa acordului parintelui la adoptie

Reclamanta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului a solicitat în contradictoriu cu pârâţii NP şi NLI şi Președintele Consiliului Județului , deschiderea procedurii adopţiei interne pentru minorul NG. 

În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că minorul este rezultat dintr-o relaţie de concubinaj a pârâtei cu numitul TG, însă, întrucât, la momentul naşterii minorului, pârâta era căsătorită, pârâtul a fost cel înregistrat ca tată. Ulterior naşterii minorului, pârâta a părăsit domiciliul conjugal împreună cu copilul şi s-a stabilit în comuna Cudalbi, iar, în anul 2006, a solicitat instituirea unei măsuri speciale de protecţie pentru minor motivat de faptul că nu are condiţii materiale pentru creşterea acestuia. Prin Dispoziţia nr. X, s-a dispus instituirea măsurii de plasament în regim de urgenţă la asistent maternal profesionist AV, iar, ulterior, măsura a fost înlocuită cu măsura plasamentului la acelaşi asistent maternal profesionist printr-o hotărâre a Tribunalului Galaţi. 

A învederat reclamanta că, pe perioada plasamentului, minorul nu a fost vizitat nici de pârâţi şi nici de rude până la gradul IV. De asemenea, s-a precizat că pârâta are o relaţie de concubinaj cu numitul MN din care a rezultat o fetiţă, iar imobilul în care locuiesc este proprietatea mamei concubinului, concubinii ocupând o cameră modest utilată şi mobilată. Veniturile pârâtei sunt reprezentate de alocaţia de stat a fetiţei sale şi de ajutor social. Pârâta mai are un copil care se află în sistemul de protecţie.

În sensul art. 8 din Legea nr. 273/2004, instanţa judecătorească poate trece peste refuzul părinţilor fireşti sau, după caz, al tutorelui de a consimţi la adopţia copilului dacă se dovedeşte, prin orice mijloc de probă, că aceştia refuză în mod abuziv să îşi dea consimţământul la adopţie şi instanţa apreciază că adopţia este în interesul superior al copilului, ţinând seama şi de opinia acestuia dată în condiţiile legii, cu motivarea expresă a hotărârii în această privinţă. Se poate considera refuz abuziv de a consimţi la adopţie şi situaţia în care, deşi legal citaţi, părinţii fireşti sau, după caz, tutorele nu se prezintă în mod repetat la termenele fixate pentru exprimarea consimţământului. 

Pentru considerentele de mai sus, apreciind că părinţii nu prezintă garanţii materiale şi morale pentru creşterea şi educarea minorului şi, mai mult, au demonstrat , de-a lungul timpului, un dezinteres accentuat în privinţa acestuia, reţine că refuzul pârâtei, care a fost legal citată pentru mai multe termene în faţa instanţei, de a-şi da consimţământul pentru deschiderea procedurii de adopţie internă în privinţa minorului este unul abuziv. 

speta: http://portal.just.ro/121/Lists/Jurisprudenta/DispForm.aspx?ID=257

​foto:http://expertbeacon.com/be-proactive-when-navigating-child-custody-during-divorce/

Conditii pentru instituirea plasamentului. Minor neglijat

Minora a intrat în sistemul de protecţie specială ca urmare a sesizării telefonice formulate de diriginta acesteia, prin care se aducea la cunoştinţa reclamantei faptul că prezenta semnele unui abuz fizic. 

Aşa cum rezultă din Raportul de vizită, mama minorei a declarat că situaţia financiară nu îi permite să se ocupe de creşterea şi educarea fiicei sale.

Tatăl minorei este pensionar şi beneficiază de o pensie lunară în cuantum de 1.000 lei, însă locuieşte într-un imobil compus din două camere în care condiţiile de igienă sunt precare, fiind cunoscut ca un consumator de băuturi alcoolice. Pârâtul a învederat că deşi a făcut demersuri în vederea menţinerii legăturii cu fiica sa, aceasta nu a fost de acord cu condiţiile precare în care trăieşte, refuzând să mai revină în familie. 

Potrivit art. 60 din Legea nr. 272/2004, de măsurile de protecţie specială, instituite de prezenta lege, beneficiază: 

a) copilul ai cărui părinţi sunt decedaţi, necunoscuţi, decăzuţi din exerciţiul drepturilor părinteşti sau cărora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor părinteşti, puşi sub interdicţie, declaraţi judecătoreşte morţi sau dispăruţi, când nu a putut fi instituită tutela; 

b) copilul care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija părinţilor din motive neimputabile acestora; 

c) copilul abuzat sau neglijat; 

d) copilul găsit sau copilul părăsit în unităţi sanitare; 

e) copilul care a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală şi care nu răspunde penal. 

Date fiind considerentele de mai sus, instanţa a reţinut că în privinţa minorei RV poate fi identificată o neglijenţă din partea ambilor părinţi care nu au depus minime eforturi pentru îndeplinirea obligaţiilor ce le revin. Concluzia este cu atât mai justificată în cazul tatălui minorei care, deşi beneficiază de resurse materiale, nu a făcut demersuri efective şi susţinute în vederea reintegrării minorei în familia sa. Pe de altă parte, aşa cum rezultă din actele întocmite în cauză, mama minorei trăieşte la limita subzistenţei neavând resurse financiare pentru întreţinerea şi educarea minorei. 

speta: http://portal.just.ro/121/Lists/Jurisprudenta/DispForm.aspx?ID=251

foto: http://expertbeacon.com/be-proactive-when-navigating-child-custody-during-divorce/

Neplata pensiei de intretinere. Infractiunea de abandon de familie

**solutie conform codului penal anterior

Prin sentinţa civilă s-a dispus obligarea învinuitului la plata sumei de 150 lei lunar în favoarea minorei începând cu data de 01.03.2010 şi până la majoratul acesteia sau alte dispoziţii legale, iar prin sentinţa civilă nr. /06.05.2009 a fost admisă cererea formulată de Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Sibiu şi în consecinţă a fost instituită măsura plasamentului minorei G A E în familia bunicii materne O M, în prezent minora aflându-se în grija şi întreţinerea bunicii materne. 

Fiind audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut că nu a plătit pensia de întreţinere, arătând că nu a realizat venituri şi că a fost întreţinut de părinţii săi, însă şi-a luat angajamentul ca în momentul în care se va angaja să plătească pensia datorată . 

De la data acestui angajament a trecut aproape un an, inculpatul neplătind în continuare pensia de întreţinere. În faţa instanţei inculpatul s-a prezentat la termenul din 23.10.2013 când a comunicat faptul că in cursul lunii octombrie s-a angajat cu contract de muncă, fiindu-i acordat un termen pentru a achita o parte din pensia restantă. În pofida acestui fapt inculpatul nu s-a mai prezentat la niciunul din termenele de judecată acordate ulterior şi nici nu a achitat vreo parte din suma datorată. Din procesul - verbal de neexecutare a mandatului de aducere emis pentru termenul de judecată din 18.12.2013 rezultă că inculpatul a plecat în Italia, fără a se cunoaşte când va reveni acesta în ţară. 

Inculpatul, apt de muncă şi, mai mult, angajat cu forme legale de acum două luni, potrivit propriilor susţineri, nu îşi îndeplineşte cu rea-credinţă, de peste trei ani de zile, obligaţia de a plăti pensia de întreţinere datorată fiicei sale minore, ştiind că aceasta se află în nevoie, fiind dată în plasament bunicii materne, care beneficiază de o pensie de doar 322 lei . Mai mult, din susţinerile reprezentantei părţii vătămate rezultă că inculpatul a lucrat în construcţii, precum şi că acesta a fost plecat în străinătate la muncă, astfel că a realizat venituri din care putea şi trebuia să plătească pensia de întreţinere datorată. 

Ţinând cont de cele expuse mai sus şi având în vedere şi interesul minorei de a i se plăti pensia de întreţinere fără privarea de libertate a inculpatului, instanţa a apreciat că prin aplicarea unei pedepse de 1500 lei amendă penală se realizează scopul educativ şi preventiv al pedepsei. 

Partea vătămată prin reprezentanta legală O M s-a constituit parte civilă în cauză, solicitând obligarea inculpatului la plata pensiei de întreţinere restante în sumă de 6450 lei. Întrucât cu privire la pensia de întreţinere datorată de inculpat există o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, care a dobândit deci autoritatea de lucru judecat, instanţa în baza art.14 şi art.346 alin.1 C.pr.pen. a respins acţiunea civilă, urmând ca partea civilă să îşi realizeze dreptul la întreţinere prin punerea în executare silită a sentinţei menţionate. 

speta: http://portal.just.ro/85/Lists/Jurisprudenta/DispForm.aspx?ID=446

foto: http://www.newjerseydivorcelawyers-blog.com/2015/10/09/alimony-and-income-taxes-for-new-jersey-residents/

Ce obligații are părintele care pleacă la muncă în străinătate? Delegarea parentala

Amintesc faptul că sunt foarte multi părinti care pleacă în străinătate și lasă copilul în îngrijirea familiei extinse dar, fie nu anunță serviciului competent intenția de a pleca, fie nu urmează procedura delegării parentale, ceea ce face ca, în situația unei urgențe,  să nu se poată lua, în termen util, măsuri cu privire la copilul lipsit de autoritate părintească. 

Delegarea parentală presupune, așa cum spune și denumirea, delegarea sau transmiterea temporară a exercițiului autorității părintești față de minor, ceea ce înseamnă că, în caz de necesitate, cel în îngrijirea căruia se află minorul (de regulă, bunicii), pot lua decizii cu privire la minor. 

Parintele care exercita singur autoritatea parinteasca sau la care locuieste copilul și care urmeaza sa plece la munca in strainatate, are obligatia de a notifica aceasta intentie serviciului public de asistenta sociala de la domiciliu, cu minimum 40 de zile inainte de a parasi tara.

Notificarea presupune totodată și desemnarea unei persoane care se  va ocupa de întreţinerea copilului pe perioada absenţei părinţilor sau tutorelui, după caz. 

Ulterior, are loc procedura delegării parentale care presupune confirmarea persoanei în întreţinerea căreia va rămâne copilul și se efectuează de către instanţa de tutelă (judecătorie) în conformitate cu art. 104 și urm. din Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.

Potrivit art. 105 din aceeaşi lege, persoana în îngrijirea căreia rămâne minorul trebuie să facă parte din familia extinsă, să aibă minimum 18 ani şi să îndeplinească condiţiile materiale şi garanţiile morale necesare creşterii şi îngrijirii unui copil. Instanţa va dispune delegarea temporară a autorităţii părinteşti cu privire la persoana copilului, pe durata lipsei părinţilor, dar nu mai mult de un an.

foto: http://www.theguardian.com/politics/2012/may/09/queens-speech-families-bill-justice

Avocat Paula-Alina Lupu, Baroul Iași

tel. 0755.795.608

Pastrarea legaturilor cu minorul de catre parintele privat de libertate

***solutie anterioara intrarii in vigoare a Noului cod civil

Reclamantul K. L, deţinut în Penitenciarul Aiud, a chemat în judecată pe pârâta N. E, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză, să se stabilească modalitatea de vizitare a minorului A. J. născut la data de 21 iunie 2003 din relaţiile de concubinaj ale părţilor. 

În susţinerea acţiunii, reclamantul a relevat că în prezent se află în executarea unei pedepse privative de libertate de 20 de ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, însă nefiind decăzut din exerciţiul drepturilor părinteşti, este îndreptăţit a avea legături personale cu minorul, pentru a veghea la creşterea şi educarea acestuia. În opinia reclamantului, este posibil şi justificat ca minorul să fie adus periodic la penitenciar de către părinţii sau fraţii reclamantului, după care aceştia să-l readucă la domiciliul pârâtei. 

Judecătoria a respins ca nefondată acţiunea civilă formulată de reclamant, soluţie menţinută ca legală şi temeinică de către Tribunal. Pentru a statua astfel, instanţa de apel a reţinut că minorul se află în grija pârâtei, are vârsta de 5 ani iar relaţiile dintre părţi sunt deosebit de tensionate, în condiţiile în care reclamantul i-a omorât sora. După cum a relevat în întâmpinare, pârâta nu doreşte să-şi însoţească copilul la penitenciar pentru a-şi vedea tatăl şi nici să-l încredinţeze unei rude a pârâtului, mamă sau frate, pentru a-l duce la penitenciar. Cele de mai sus coroborate cu vârsta copilului, fac, ca cel puţin pentru o perioadă de timp legătura copilului cu tatăl său să nu fie în interesul minorului. 

În dezvoltarea memoriului de recurs, recurentul a relevat că prin sentinţa pronunţată i-a fost luat „dreptul de a fi tată”, instanţa referindu-se doar la vârsta mică a copilului şi impactul psihic pe care acesta l-ar avea dacă şi-ar vizita tatăl la penitenciar. În opinia recurentului părinţii sau rudele apropiate ale acestuia sunt în măsură şi îndreptăţiţi de a duce copilul la penitenciar pentru a-şi vizita tatăl, fiind şi în interesul copilului de a avea legături cu părintele său. În final, reclamantul recurent a arătat că instanţa de judecată s-a referit numai la obligaţiile pe care le are ca tată faţă de minor nu şi la drepturile la care este îndreptăţit potrivit legislaţiei în vigoare.

Cu toate că prin hotărârea judecătorească prin care pârâtul a fost condamnat penal, nu i-a fost aplicată pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor părinteşti, având în vedere gravitatea infracţiunii comise, vârsta mică a copilului, instanţa de apel în mod corect a statuat că în prezent modalitatea de exercitare a drepturilor părinteşti solicitate de reclamant nu corespunde interesului copilului. 

Impactul psihic al vizitelor la penitenciarul unde este încarcerat reclamantul, în lipsa mamei minorului, ar dăuna grav asupra dezvoltării sale psihice la o vârstă la care capacitatea de înţelegere este diminuată. Pe de altă parte, stabilirea în sarcina altor persoane a răspunderii de a duce minorul la penitenciar, nu poate fi impusă acestora, întrucât mama pârâtă nu este de acord cu această modalitate, care evident ar dăuna interesului minorului. 

Reclamantul are posibilitatea legală de a solicita pentru o perioadă determinată de timp întreruperea executării pedepsei, perioadă în care va avea posibilitatea să-şi viziteze minorul, în contextul în care nu este decăzut din exerciţiul drepturilor părinteşti. 

speta: http://portal.just.ro/43/Lists/Jurisprudenta/DispForm.aspx?ID=230

Refuzul parintelui de a-si da acordul pentru iesirea din tara a minorului. Ordonanta presedintiala

Reclamanta Ş.A.T. a chemat în judecată pe pârâtul M.B.I., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună, pe cale de ordonanţă preşedinţială, suplinirea consimţământului pârâtului cu privire la deplasarea în Spania în perioada 5.06.2015 – 19.06.2015 a minorului M.L.A., născut la data de 12.10.2010. 

Reclamanta a învederat că doreşte să plece în vacanţă la sora ei (precizând ulterior că este vorba despre verişoara sa pe care a mai vizitat-o cu pârâtul) în Spania în perioada 5.06.2015 – 19.06.2015, însă pârâtul a refuzat să îşi dea acordul cu privire la această călătorie a minorului, cu toate că a încercat de mai multe ori să îl convingă să meargă la un notar şi să îşi dea acordul în acest sens. 

Reclamanta a mai precizat că urgenţa promovării cererii constă în faptul că, date fiind reglementările noului Cod de procedură civilă, există posibilitatea ca, până la data când trebuie să plece în străinătate cu minorul, respectiv data de 5.06.2015, să nu se stabilească un prim termen de judecată, aşa încât acţiunea pe fond de suplinire a consimţământului pârâtului să rămână fără obiect; în plus, hotărârea pronunţată în fond nu este executorie şi se poate exercita calea de atac a apelului, cale de atac care va dura la fel de mult. 

Pârâtul a declarat că, în principiu, este de acord cu cererea reclamantei, însă doreşte să afle mai multe amânunte cu privire la condiţiile sociale din Spania, astfel că a fost audiată şi reclamanta care a precizat că intenţionează să meargă la verişoara sa, B.I.M., localitatea Alcora situată la aproximativ 10 km de prima localitate ce are ieşire la mare, aceasta locuind într-o casă cu trei dormitoare şi familia sa (soţ şi fiică). 

Prin sentinţa civilă nr. 3628 /22.05.2015 pronunţată de Judecătoria Tg-Jiu a fost admisă cererea formulată de reclamanta Ş.A.T., în contradictoriu cu pârâtul M.B.I. 

S-a dispus suplinirea consimţământului pârâtului în vederea deplasării minorului M.L.A., născut la data de 12.10.2010 în Spania, în perioada 05.06.2015-19.06.2015 însoţit de mama sa, Ş.A.T. 

Instanţa de fond reţine că deplasarea minorului în Spania alături de reclamantă pentru o perioadă de două săptămâni nu contravine interesului minorului şi se impune suplinirea de către instanţă a acordului tatălui, pentru a se asigura copilului dreptul de a călători şi circula liber.

speta: http://portal.just.ro/95/Lists/Jurisprudenta/DispForm.aspx?ID=768

​foto: http://kahanelaw.com/home-3/areas-of-law/other-services/child-travel-letters/

​

Lipsa acordului parintelui pentru iesirea din tara a minorului. Ordonanta presedintiala. Conditii

In fapt, arată reclamanta că prin sentinţa civilă ... a fost admisă acţiunea civilă de divorţ şi s-a desfăcut căsătoria din vina pârâtului; s-a stabilit locuinţa minorei D M născută la data de ….. la aceasta, dispunându-se ca autoritatea părintească asupra minorei să se exercite în comun de către ambii părinţi .

Arată reclamanta că au locuit circa 9 ani în Italia, acolo s-a născut şi minora ; în Italia sunt membrii familiei sale, sunt rudele şi prietenii săi . Aceştia i-au făcut invitaţie de a petrece vacanţa de vară în Italia, motiv pentru care a apelat la înţelegerea pârâtului ce a-i face procură pentru a se putea deplasa cu minora, însă acesta a refuzat în mod total nejustificat. 

Reclamanta a precizat că doreşte să plece din ţară la muncă în străinătate, acolo unde bunica maternă lucrează şi ar avea oportunităţi de lucru în străinătate. 

Reclamanta a introdus acţiunea pe calea ordonanţei preşedinţiale însă nu a făcut dovada urgenţei acestei cereri, nu a depus la dosar că ar avea vreo invitaţie din partea familiei de a pleca în străinătate, că ar fi luat vreun bilet de avion, nu are un dosar introdus pe dreptul comun, ba mai mult reclamanta doreşte să plece cu minora pentru a lucra în străinătate, nu pentru a petrece vacanţa de vară. 

Din actele dosarului şi din precizarea reclamantei nu rezultă că aceasta ar avea un dosar introdus pe fondul cauzei, nu a făcut dovada urgenţei cererii, nedepunând acte în acest sens, ba mai mult din ancheta socială rezultă că reclamanta doreşte să plece definitiv în străinătate cu minora, nu rezultă că l-a notificat pe pârât şi că acesta a refuzat să-şi dea acordul. ​

Având în vedere că pe cale de ordonanţă preşedinţială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond, ori instanţa pronunţându-se prin admiterea acţiunii, ar dispune rezolvarea litigiului pe fondul cauzei, pe rolul instanţei nefiind înregistrat vreun dosar cu acelaşi obiect. 

Faţă de cele menţionate, instanţa va dispune respingerea cererii de ordonanţă ca nefondată. 

speta: http://portal.just.ro/324/Lists/Jurisprudenta/DispForm.aspx?ID=192

​foto: http://blog.exitotravel.com/2013/11/06/lessons-learned-about-keeping-your-kids-safe-at-the-airport/

Evacuarea fostului sot din imobil pana la solutionarea cererii de partaj. Comportament agresiv

Instanţa a admis acţiunea formulată de reclamantă și a dispus evacuarea temporară a pârâtului din apartamentul situat în Iaşi pâna la soluţionarea dosarului de partaj.

S-a reţinut că părtile sunt proprietare asupra apartamentului situat în Iași. Prin sentinţa civilă din 10.12.2013,părţile au divorţat prin acord, dar au continuat să locuiască împreună în apartament, alături de cei doi copii majori. În prezent pe rolul Judecătoriei Iaşi părţile au deschis un proces de partaj.

.

Analizând admisibilitatea cererii de ordonanţă preşedinţială prin prisma prevederilor art 996 şi următoarele Cod Proc Civ, instanţa a constatat că sunt îndeplinite cumulativ cele patru cerinţe legale, respectiv aparenţa dreptului, caracterul provizoriu al măsurilor, existenţa unui caz grabnic şi neprejudecarea fondului. 

Aparenta de drept afirmată de reclamantă în urma unei sumare analize a situaţiei de fapt s-a confirmat prin probele administrate în cauză. Astfel, s-a creat această convingere a instantei în temeiul răspunsurilor la adresele instanţei, venite de la Spitalul de Psihiatrie Socola şi Secţia V-a Poliţie, potrivit cărora în data de..., pârâtul, pe fondul consumului de alcool, a provocat scandal la domiciliu, devenind violent şi agresând verbal fosta soţie şi cei doi copii, motiv pentru care a fost internat nonvoluntar la Spitalui de Psihiatrie Socola în perioada 3.11.2014-12.11.2014 cu diagnosticul de „Tulburare organică a personalităţii. Intoxicaţie etanolică acută”. 

În ceea ce priveşte susţinerile pârâtului, instanţa a reţinut pe de o parte că declaraţia martorului acestuia, persoană fără studii medicale, nu este de natură să combată diagnosticul stabilit pentru pârât cu prilejul internării la Spitalul de Psihiatrie. 

Pe de altă parte, s-a mai constatat că modul de comportare a pârâtului în familie şi în locuinţa sa nu poate fi cunoscut detaliat de un vecin de bloc, fie el şi administrator al clădirii. Un alt factor care a contribuit la convingerea instanţei în acest sens au fost memoriile depuse de copiii majori ai părţilor, care, deşi nu au putut fi ascultaţi de instanţă în calitate de martori potrivit art 315 Cod proc civ, şi-au exprimat un punct de vedere. Astfel, înscrisurile depuse au evocat un anumit comportament al pârâtului şi în afara evenimentului din data de 3.11.2014, care s-a dovedit a fi unui agresiv verbal şi fizic pe fondul consumului excesiv şi constant de alcool. 

speta: http://portal.just.ro/245/Lists/Jurisprudenta/DispForm.aspx?ID=721

foto: http://www.stoppingrepossessionuk.com/eviction.html

Casatoria minorului cu autorizarea instantei de tutela

Art. 272 Cod civil
Vârsta matrimonială
(1) Căsătoria se poate încheia dacă viitorii soţi au împlinit vârsta de 18 ani.
(2) Pentru motive temeinice, minorul care a împlinit vârsta de 16 ani se poate căsători în temeiul unui aviz medical, cu încuviinţarea părinţilor săi sau, după caz, a tutorelui şi cu autorizarea instanţei de tutelă în a cărei circumscripţie minorul îşi are domiciliul. În cazul în care unul dintre părinţi refuză să încuviinţeze căsătoria, instanţa de tutelă hotărăşte şi asupra acestei divergenţe, având în vedere interesul superior al copilului.

"Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de... petenţii TRE (asistată de ocrotitorii legali TE şi TD) şi RC au solicitat instanţei autorizarea căsătoriei lor. 

În motivare, au învederat, în esenţă, că petenta TRE urmează a împlini 18 ani peste cateva luni, dar este însărcinată în 22 săptămâni. 

Cererea a fost fundamentată în drept indicându-se art. 272 alin 2 Cod civil 

În probaţiune au fost depuse înscrisuri. 

În şedinţa din 5.03.2014 instanţa a luat declaraţie numiţilor TD şi TE(fila 25), exprimându-şi acordul cu privire la încheierea căsătoriei fetei lor cu numitul RC. 

De asemenea, instanţa a procedat la luarea unei declaraţii şi numitului RC (fila 26 ds) acesta manifestându-şi voinţa în sensul de a se căsători cu minora TRE. 

În speţă, instanţa reţine că minora are împlinită vârsta de 17 ani şi potrivit adeverinţei medicale eliberată de medicul de familie, în data de 11.02.2014, petenta este însărcinată în luna a cincea. 

Conform declaraţiei mamei minorei, atât ea cât şi soţul său sunt de acord cu încheierea căsătoriei. Totodată, petentul RC îşi manifestă dorinţa de a întemeia o familie împreună cu minora TRE. 

Faţă de aceste aspecte, instanţa reţine că sunt motive temeinice pentru autorizarea căsătoriei acesteia. 

Faţă de cele expuse, reţinând temeinicia cererii, instanţa o va admite şi va autoriza încheierea căsătoriei minorei TRE, cu CNP, cu petentul RC. 

speta: http://portal.just.ro/193/Lists/Jurisprudenta/DispForm.aspx?ID=121&ContentTypeId=0x010017854362C029DA4EB7A0C1650A0C0651
foto: http://stlaurence.org/holy-matrimony

Adoptia majorului

O persoana majora poate fi adoptata daca a fost crescuta in timpul minoritatii de catre persoana care doreste sa o adopte. (art. 455 alin. 2 Cod civil)
​

In speta, reclamantul a solicitat instantei sa incuviinteze adoptia fiicei majore a sotiei sale. Arata faptul ca parintii naturali ai paratei au divortat, aceasta fiind incredintata mamei. Ulterior, reclamantul s-a casatorit cu mama paratei, iar acesta s-a ocupat de cresterea si ingrijirea paratei pe care doreste sa o adopte, intre acestia existand o relatie specifica tata-fiica, aspecte ce rezulta si din declaratiile martorilor. Avand in vedere indeplinirea conditiilor legale si existenta diferentei de varsta ceruta de lege dintre adoptat si adoptator, instanta a admis actiunea.

În motivarea cererii se arată că reclamantul este căsătorit cu mama pârâtei din data de 05.09.2003, după o perioadă de concubinaj de 10 ani, pârâta fiind fiica majoră a soţiei sale, născută dintr-o căsătorie anterioară. Reclamantul a mai arătat că de la începutul relaţiei de concubinaj cu mama pârâtei s-a ocupat de creşterea copiilor soţiei, relaţiile de familie fiind foarte strânse, stabilindu-se o adevărată relaţie tată-fiică, astfel încât se impune admiterea cererii. Se învederează că prin sentinţa civilă nr.... pronunţată de Tribunalul Constanţa a fost încuviinţată adopţia, de către reclamant, a fratelui pârâtei, , care poartă numele de familie al adoptatorului. 

În drept au fost invocate art.455 alin 2, art.460 alin 1, art.461 alin 1, art.463 din codul civil şi legea nr.273/2004. 

În cauză au fost administrate: proba cu înscrisuri şi testimonială. 

În faţa instanţei, pârâta şi-a exprimat în mod direct şi nemijlocit consimţământul la adopţie. De asemenea, mama pârâtei şi-a dat consimţământul la adopţie. 

speta preluata de pe: http://portal.just.ro/118/Lists/Jurisprudenta/DispForm.aspx?ID=478&ContentTypeId=0x010017854362C029DA4EB7A0C1650A0C0651
foto: http://caffeinatedmama.net/mama-blog/adoption-meets-postpartum-depression/

Statutul juridic al copiilor din afara casatoriei - legislatie

ACT EMIS DE: PARLAMENTACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 243 din 30 septembrie 1992
Parlamentul Romaniei adopta prezenta lege.

Art. 1
Romania adera la Conventia europeana asupra statutului juridic al copiilor nascuti in afara casatoriei, incheiata la Strasbourg la 15 octombrie 1975.
Art. 2
In conformitate cu dispozitiile art. 1 din conventie, Ministerul Justitiei va notifica secretarului general al Consiliului Europei masurile luate pentru a asigura conformitatea legislatiei romane cu dispozitiile conventiei.

Aceasta lege a fost adoptata de Senat in sedinta din 11 iunie 1992, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia Romaniei.

PRESEDINTELE SENATUI
academician ALEXANDRU BiRLADEANU

Aceasta lege a fost adoptata de Camera Deputatilor in sedinta din 8 septembrie 1992, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia Romaniei.

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR
MARTIAN DAN


CONVENTIA EUROPEANA asupra statutului juridic al copiilor nascuti in afara casatoriei*)
(Strasbourg, 15 octombrie 1975)
-----------------
*) Traducere

Statele membre ale Consiliului Europei, semnatare ale prezentei conventii,
considerind ca menirea Consiliului Europei este de a infaptui o uniune mai strinsa intre membrii sai, intre altele inlesnind adoptarea unor reguli comune in domeniul juridic,
constatind ca intr-un mare numar de state membre s-au realizat sau se intreprind eforturi in vederea imbunatatirii statutului juridic al copiilor nascuti in afara casatoriei micsorind deosebirile intre statutul juridic al acestor copii si cel al copiilor nascuti din casatorie, aceste deosebiri defavorizind pe cel dintii pe plan juridic si social,
considerind ca in acest domeniu, inca mai exista ample nepotriviri in dreptul statelor membre,
convinse ca trebuie imbunatatita conditia copiilor nascuti in afara casatoriei si ca stabilirea unor anumite reguli comune privind statutul lor juridic ar inlesni infaptuirea acestui obiectiv si ar contribui, in acelasi timp, la armonizarea legislatiilor in acest domeniu al statelor membre,
considerind totusi ca este necesar sa se stabileasca etape progresive pentru acele state care apreciaza a nu fi in masura sa adopte de indata unele dintre regulile prezentei conventii,
au convenit dupa cum urmeaza:

Art. 1
Fiecare parte contractanta se angajeaza sa asigure conformitatea legislatiei sale cu dispozitiile prezentei conventii si sa notifice secretarului general al Consiliului Europei masurile luate in acest scop.
Art. 2
Filiatia fata de mama a tuturor copiilor nascuti in afara casatoriei este stabilita prin singur faptul nasterii copilului.
Art. 3
Filiatia fata de tata a tuturor copiilor nascuti in afara casatoriei poate fi constatata sau stabilita prin recunoastere voluntara sau prin hotarire judecatoreasca.
Art. 4
Recunoasterea voluntara a paternitatii nu poate forma obiectul unei opozitii sau contestatii, cind aceste proceduri sint prevazute prin legislatia interna, decit in cazul in care persoana care vrea sa recunoasca sau care a recunoscut copilul nu este, biologic, tatal sau.
Art. 5
In actiunile referitoare la filiatia fata de tata, probele stiintifice apte sa stabileasca sau sa inlature paternitatea, urmeaza a fi incuviintate.
Art. 6
1. Tatal si mama unui copil nascut in afara casatoriei au aceeasi obligatie de intretinere fata de acest copil ca cea care exista fata de copilul nascut din casatorie.
2. Cind obligatia de intretinere a unui copil nascut din casatorie incumba unor anumiti membri ai familiei tatalui sau a mamei, copilul nascut in afara casatoriei beneficiaza, de asemenea, de aceasta obligatie.
Art. 7
1. Cind filiatia unui copil nascut in afara casatoriei este stabilita fata de cei doi parinti, exercitarea drepturilor parintesti nu poate fi de drept atribuita numai tatalui.
2. Exercitarea drepturilor parintesti urmeaza sa poata fi transferata; cazurile de transfer sint supuse legislatiei interne.
Art. 8
Cind tatal sau mama unui copil nascut in afara casatoriei nu are exercitiul drepturilor parintesti ori al dreptului privind incredintarea copilului, acest parinte poate obtine un drept de vizitare in cazurile indreptatite.
Art. 9
Drepturile copilului nascut in afara casatoriei la succesiunea tatalui si mamei sale si a membrilor familiilor lor sint aceleasi ca si cind s-ar fi nascut din casatorie.
Art. 10
Casatoria tatalui si mamei unui copil nascut in afara casatoriei confera acestui copil statutul juridic al unui copil nascut din casatorie.
Art. 11
1. Prezenta conventie este deschisa semnarii statelor membre ale Consiliului Europei. Ea va fi ratificata, acceptata sau aprobata. Instrumentele de ratificare, acceptare sau aprobare vor fi depuse pe linga secretarul general al Consiliului Europei.
2. Conventia va intra in vigoare dupa 3 luni de la data depunerii celui de-al treilea instrument de ratificare, acceptare sau aprobare.
3. Ea va intra in vigoare, fata de orice stat semnatar care o va ratifica, accepta sau incuviinta ulterior, dupa 3 luni de la data depunerii instrumentului sau de ratificare, acceptare sau aprobare.
Art. 12
1. Dupa intrarea in vigoare a prezentei conventii, Comitetul Ministrilor al Consiliului Europei va putea invita orice stat nemembru al consiliului sa adere la prezenta conventie.
2. Aderarea se va efectua prin depunerea, pe linga secretarul general al Consiliului Europei, a unui instrument de aderare care va produce efect dupa 3 luni de la data depunerii sale.
Art. 13
1. Orice stat poate, in momentul semnarii sau in momentul depunerii instrumentului de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, sa desemneze teritoriul sau teritoriile carora li se va aplica prezenta conventie.
2. Orice stat poate, in momentul depunerii instrumentului sau de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare ori in orice alt moment urmator, sa extinda aplicarea prezentei conventii, prin declaratie adresata secretarului general al Consiliului Europei, la orice alt teritoriu desemnat in declaratie si caruia ii asigura relatiile internationale sau pentru care este abilitat sa stipuleze.
3. Orice declaratie facuta in temeiul paragrafului precedent va putea fi retrasa, in ceea ce priveste orice teritoriu desemnat in aceasta declaratie, in conditiile prevazute de art. 15 al prezentei conventii.
Art. 14
1. Orice stat poate, in momentul semnarii sau in momentul depunerii instrumentului sau de ratificare, acceptare, aprobare ori aderare sau cind va face o declaratie potrivit paragrafului 2 din art. 13 al prezentei conventii, sa formuleze cel mult trei rezerve cu privire la dispozitiile art. 2-10 ale acesteia.
Rezerve cu caracter general nu sint admise; fiecare rezerva nu se poate purta decit asupra unei dispozitii.
2. Fiecare rezerva va produce efecte timp de cinci ani cu incepere de la intrarea in vigoare a prezentei conventii fata de partea luata in considerare. Ea va putea fi reinnoita pentru perioade succesive de cite cinci ani, prin mijlocirea unei declaratii adresate inainte de expirarea fiecarei perioade secretarului general al Consiliului Europei.
3. Orice parte contractanta poate retrage, in total sau in parte, o rezerva formulata de ea in temeiul paragrafelor precedente prin mijlocirea unei declaratii adresate secretarului general al Consiliului Europei si care urmeaza sa produca efecte de la data primirii sale.
Art. 15
1. Orice parte contractanta va putea, in ceea ce o priveste, sa denunte prezenta conventie, adresind o notificare secretarului general al Consiliului Europei.
2. Denuntarea va produce efecte dupa sase luni de la data primirii notificarii de catre secretarul general.
Art. 16
Secretarul general al Consiliului Europei va notifica statelor membre ale consiliului si oricarui stat care a aderat la prezenta conventie:
a) orice semnare;
b) depunerea oricarui instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare;
c) orice data de intrare in vigoare a prezentei conventii, potrivit art. 11;
d) orice notificare primita in aplicarea dispozitiilor art. 1;
e) orice declaratie primita in aplicarea paragrafelor 2 si 3 ale art. 13;
f) orice rezerva formulata in aplicarea dispozitiilor paragrafului 1 al art. 14;
g) reinnoirea oricarei rezerve efectuate in aplicarea paragrafului 2 al art. 14;
h) retragerea oricarei rezerve efectuate in aplicarea paragrafului 3 al art. 14;
i) orice notificare primita in aplicarea art. 15 si data la care denuntarea va produce efecte.
Drept pentru care, subsemnatii, legal imputerniciti, au semnat prezenta conventie.
Intocmita la Strasbourg la 15 octombrie 1975, in limbile franceza si engleza, ambele texte avind aceeasi valabilitate, intr un singur exemplar, care se va depune in arhivele Consiliului Europei. Secretarul general al Consiliului Europei o va comunica in copie certificata conform fiecaruia dintre statele semnatare si care adera.

(preluat de pe http://www.legex.ro/Legea-101-1992-2925.aspx)

Despre ordinele de protectie. Ieşencele se adresează tot mai des instanţelor de judecată pentru a se proteja de soţii sau rudele violente * în ultimii ani, astfel de cereri au atins un nivel incredibil * până acum, în 2016 a fost înregistrată o creştere cu 50% a acestui tip de acţiuni, faţă de anul trecut

Ieşencele se adresează tot mai des instanţelor de judecată pentru a se proteja de soţii sau rudele violente * în ultimii ani, astfel de cereri au atins un nivel incredibil * până acum, în 2016 a fost înregistrată o creştere cu 50% a acestui tip de acţiuni, faţă de anul trecut

Tot mai multe femei din Iaşi se adresează instanţelor de judecată pentru a fi protejate de soţii sau rudele violente. Până acum, în 2016, la Judecătoria Iaşi au fost înregistrate 60 de astfel de solicitări (12 pe lună), mai multe cu 50% decât anul trecut. Conform datelor statistice, în 2015 au fost înregistrate opt asemenea dosare pe lună.

În 2014 au fost depuse la Judecătorie 90 de dosare de acest tip (şapte pe lună), în creştere cu 40% faţă de 2013, când au fost înregistrate 64 de astfel de cauze. În 2012 au fost înregistrate doar 42 de dosare (3,5 pe lună), mai puţine cu 20% decât în următorul an.

 „Într-adevăr, numărul cererilor pentru emiterea unui ordin de protecție a crescut în ultimii doi-trei ani, iar, din practică, pot să vă spun că, cel mai adesea, victimele provin din mediul rural, din familii care au ca singură sursă de venit alocația de stat pentru copii, agresiunile fiind repetate și având loc aproape de fiecare dată pe fondul consumului de alcool sau al crizelor de gelozie. Din păcate, de multe ori, victimele violenței în familie îndură tratamentul agresiv din cauză că nu au mijloace financiare pentru a-și găsi o locuință în care să plece cu copiii și speră, totodată, că agresorul se va schimba. De regulă, limita este dată de momentul în care agresorul devine violent și cu copiii, moment în care mama se adresează Poliției sau asistentului social din cadrul Primăriei“, a declarat avocata Paula Alina Lupu.

Violenţa le aduce la judecător

Ordinul de protecţie pentru victimele violenţei în familie a fost emis în urmă cu câţiva ani. Conform legislaţiei, persoanele agresate fizic de către un membru al familiei pot cere instanţei emiterea unui ordin de protecţie. Cererile în acest sens sunt judecate în regim de urgenţă.

Potrivit actului normativ, cererile se judecă în camera de consiliu, participarea procurorului fiind obligatorie.

„Orice persoană a cărei viaţă, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violenţă din partea unui membru al familiei poate solicita instanţei să emită un ordin de protecţie prin care să se dipună, în mod provizoriu, pentru maximum şase luni, una sau mai multe obligaţii ori interdicţii“, se menţionează în lege.

Concret, prin ordinul de protecţie se pot dispune următoarele măsuri: evacuarea temporară a agresorului din locuinţa familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate; reintegrarea victimei şi, după caz, a copiilor, în locuinţa familiei; limitarea dreptului de folosinţă al agresorului numai asupra unei părţi a locuinţei comune (când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima); obligarea agresorului la păstrarea unei distanţe minime determinate faţă de victimă, faţă de copiii acesteia sau faţă de alte rude ale acesteia ori faţă de resedinţa, locul de muncă sau unitatea de învaţământ a persoanei protejate; interdicţia pentru agresor de a se deplasa în anumite localităţi sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic; interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod, cu victima; obligarea agresorului de a preda Poliţiei armele deţinute; încredinţarea copiilor minori sau stabilirea resedinţei acestora.

„În Iași există centre pentru protecția femeilor victime ale violenței și adăposturi care pot prelua temporar aceste persoane împreună cu copiii și unde pot beneficia de consiliere psihologică, precum și de îndrumare pentru cererea unui ordin de proecție sau formularea de plângeri penale. Din informațiile mele, aceste centre colaborează cu diverse societăți care le pot asigura un loc de muncă victimelor, astfel încât acestea să își poată asigura cele necesare traiului în perioada în care beneficiază de măsuri de protecție, dar și ulterior, pentru a nu mai fi nevoite să se întoarcă în locuința agresorului“, a adăugat Paula  Alina Lupu.

A încălcat ordinul

Pe data de 31 mai 2016, Judecatoria Iaşi a înaintat către Postul de Poliţie Andrieşeni un ordin de protecţie privind un bărbat de 53 de ani, din comuna Andrieşeni, ordin ce a fost pus în executare de îndată, prin evacuarea bărbatului şi atenţionarea acestuia de a nu se apropia la mai puţin de 50 de metri de reclamantă şi locuinţa acesteia.

Totuşi, individul a încălcat prevederile ordinului de protecţie prin pătrunderea în curtea locuinţei femeii, fiind necesară intervenţia poliţiştilor pentru îndepărtarea acestuia. În cauză a fost întocmit un dosar penal pentru neexecutarea sancţiunilor penale.

„Având în vedere că măsurile luate în cadrul ordinului de protecţie sunt temporare, pe o durată de cel mult 6 luni, victimele pot formula şi plângeri penale pentru infracţiunile de lovire sau pentru vătămare corporală, în acest fel putându-se lua măsuri reale de coerciţie faţă de agresor pe termen lung“, a încheiat Paula Alina  Lupu. 

Ciprian NEDELCU

http://www.ziarulevenimentul.ro/stiri/moldova/teama-ia-cu-asalt-instantele-iesene-exclusiv--217315035.html