miercuri, 16 octombrie 2019

Daunele morale si prestatia compensatorie la divort. Jurisprudenta relevanta si comentata


"Reglementarea dreptului de a solicita despagubiri sau o prestație compensatorie cu ocazia divorțului, deși a prezentat un interes deosebit atat pentru practicieni, cat și pentru justițiabilii dornici in a-și valorifica asemenea pretenții, a ridicat dificultați aparte in practica. In mod surprinzator, in pofida unui interval de timp consistent ce a trecut de la intrarea in vigoare a noului Cod civil, numarul acțiunilor in justiție intemeiate pe dispozițiile art. 388 sau 390 C. civ. este totuși destul de redus, la nivel național, numarul fiind inca de ordinul zecilor.
Lucrarea conține un numar de 30 de spețe care mi-au atras atenția atat prin prisma situațiilor de fapt, cat și a motivarilor inedite, iar prin intermediul comentariilor am incercat sa-mi aduc modesta contribuție, prezentand propriile definiții și soluții practice.

Deși nu constituie tema prezentei lucrari, am ales sa redau soluțiile cu privire la capetele accesorii de cerere in cateva cazuri aparte (de exemplu: autoritatea parinteasca exclusiva in cazuri deosebite, legaturi personale cu condiția ca minorul sa-și doreasca acest lucru și pastrarea numelui de familie purtat in timpul casatoriei, situație pe care am incadrat-o in categoria celorlalte compensații pe care soțul nevinovat le are in vedere la introducerea cererii de divorț). "
Autoarea

Lucrarea este în curs de apariție și poate fi efectuată precomandă accesând site-ul editurii Universul Juridic: Link

joi, 12 septembrie 2019

vineri, 9 august 2019

În ce situații îmi pot păstra numele după divorț?

Odată cu încheierea căsătoriei, soții trebuie să aleagă numele pe care îl vor purta în timpul căsătoriei, existând următoarele posibilități: fiecare soț își păstrează numele, pot alege să poarte numele unuia dintre ei sau, dimpotrivă, numele lor reunite. Totodată, este posibil ca unul dintre soți să-și păstreze numele, iar celălalt să poarte numele lor reunite (art. 282 Cod civil).

Așadar, odată cu divorțul, fie că are loc pe cale notarială, pe cale administrativă (la Starea civilă) sau în instanța de judecată, în ipoteza în care au intervenit schimbări cu privire la numele vreunuia dintre soți, acestia (sau instanța de judecată) trebuie să decidă numele pe care îl vor purta pe viitor.

Astfel, așa cum au avut libertate de decizie cu ocazia alegerii numelui purtat pe perioada căsătoriei, tot așa soții se pot înțelege și cu ocazia divorțului. Ca atare, situația nu ridică probleme în cazul soțului care dorește să-și păstreze numele și după divorț, iar soțul celălalt își manifestă acordul în acest sens.
Totuși, ce facem în situația în care soțul nu își manifestă acest acord? 
Potrivit art. 383 alin. (2) Cod civil, într-o astfel de situație, soțul care are interesul de a purta același nume de familie și după divorț, va solicita instanței să încuviințeze  păstrarea numelui, caz în care acesta trebuie să facă dovada unor „motive temeinice” care justifică cererea sa și care vizează fie interesul său personal, fie interesul superior al copiilor, în cazul în care există.

Spre exemplu, în practică, s-a considerat că există motive temeinice pentru ca soțul să-și păstreze numele în situația în care a devenit cunoscut în profesia sa cu numele din căsătorie, caz în care, o eventuală schimbare îi poate cauza vădite prejudicii, etc. Pe de altă parte, în cazul în care se solicită păstrarea numelui justificată de interesul superior al minorului, în practică, s-au admis astfel de cereri, pentru a proteja copiii minori de suferințe suplimentare celei produse de către divorț, sau dimpotrivă, cererile au fost justificate de dorința copiilor de a purta același nume de familie cu părinții săi, chiar și în ipoteza în care aceștia nu mai formează o familie. Desigur, în funcție de situația concretă, instanța va analiza temeinicia unei astfel de cereri, nefiind obligatoriu să existe motivele menționate, ci oricare alte motive temeinice și care se vor dovedi de la caz la caz.

Autor: Avocat Paula-Alina Lupu
avocatpaulalupu@gmail.com
tel: 0755795 608

Articolul a fost scris de către avocat Paula-Alina Lupu pentru rubrica de specialitate a site-ului sfatulparintilor.ro, iar distribuirea este permisă cu indicarea autorului și a sursei. ©

Despre eventualele compensații materiale care pot fi obținute odată cu divorțul


 Soluționarea unei cereri de divorț de către instanța de judecată presupune stabilirea modului în care va fi desfăcută căsătoria dintre părți, respectiv prin acordul părților sau din culpă, numele pe care soții îl vor purta după divorț, precum și situația minorilor (locuința acestora, modul de exercitare a autorității părintești, obligația de întreținere, păstrarea legăturilor personale cu minorii).
 Așadar, aspectele sus menționate reprezintă capetele de cerere pe care instanța este chemată să le soluționeze în mod obișnuit. Totuși, există și situații în care soții au pretenții financiare unul față de celălalt sau au de rezolvat situația bunurilor și datoriilor comune, iar în acest din urmă caz, se solicită partajul.

În acest articol, ne vom referi la prima ipoteză despre care am făcut vorbire, respectiv la reparațiile pecuniare pe care le poate solicita unul dintre soți celuilalt odată cu divorțul.

Potrivit legii, odată cu cererea de divorț, soțul interesat poate formula o cerere de despăgubire, poate solicita o pensie de întreținere sau dimpotrivă,  o prestație compensatorie.

1.      Dreptul la despăgubiri este prevăzut de art. 388 Cod civil, iar pentru recunoașterea acestui drept este necesar să se facă dovada unui prejudiciu în urma divorțului. Important de știut este despăgubirile (daunele) se pot acorda numai în cazul divorțului pronunțat din culpa exclusivă a soțului căruia i se solicită despăgubirile, iar pe de altă parte, soțul care formulează aceste pretenții să fie nevinovat, adică să nu aibă o culpă în desfacerea căsătoriei. Totodată, o astfel de solicitare se poate formula doar odată cu cererea de divorț, nu și ulterior.
2.      Prestația compensatorie este reglementată de art. 390 Cod civil și reprezintă suma de bani pe care unul dintre soți o poate cere celuilalt soț, în ipoteza în care divorțul cauzează un dezechilibru semnificativ în condițiile sale de viață. Una dintre condițiile acordării prestației compensatorii se referă la durata căsătoriei, care trebuie să fie de cel puțin 20 de ani, iar pe de altă parte, divorțul trebuie să fie pronunțat din culpa exclusivă a soțului căruia i se pretinde această prestație. Totodată, prestația compensatorie poate fi acordată sub forma unei sume globale sau, dimpotrivă, sub forma unei rente viagere – o sumă de bani pe care soțul o va plăti celuilalt soț lunar sau la anumite intervale de timp.
3.      Pensia de întreținere este reglementată de art. 389 Cod civil și poate fi solicitată de soțul care se află în nevoie din cauza unei incapacități de muncă survenite înainte sau în timpul căsătoriei. O altă situație prevăzută de lege este aceea în care incapacitatea de muncă apare în decurs de la un de la desfacerea căsătoriei, caz în care este necesar ca incapacitatea să fie cauzată de o împrejurare în legătură cu căsătoria.

                  Este important de știut că despăgubirile pot fi solicitate împreună cu prestația compensatorie, însă prestația compensatorie nu poate fi cumulată cu pensia de întreținere, soțul care are motive pentru a solicita mai multe feluri de reparație pecuniară, trebuind să opteze între dreptul pe care îl va exercita.

Autor: Avocat Paula-Alina Lupu
avocatpaulalupu@gmail.com
Tel: 0755795608
           
 Articolul a fost scris de către avocat Paula-Alina Lupu pentru rubrica de specialitate a site-ului sfatulparintilor.ro, iar distribuirea este permisă cu indicarea autorului și a sursei. ©



luni, 5 august 2019

Autoritatea părintească comună vs. Situația în care unul dintre părinți nu își manifestă acordul pentru deplasarea minorului în străinătate




           Într-un articol anterior, vorbeam despre condițiile în care un minor poate călători în străinătate. Una dintre aceste condiții este, așa cum spuneam, aceea ca minorul să fie însoțit de către ambii părinți (sau de către reprezentantul legal). Dacă în primul caz lucrurile sunt clare, întrebarea este ce facem atunci când unul dintre părinți refuză să își manifeste acordul pentru ieșirea minorului din țară?

            Înainte de a analiza situațiile posibile, este important să vorbim despre noțiunea de „autoritate părintească”, noțiune cunoscută în limbajul comun drept „custodie”, care poate fi comună sau exclusivă.           

       Așadar, autoritatea părintească reprezintă un ansamblu de drepturi și obligații cu privire la persoana și bunurile minorului, iar în linii mari ne vom referi la persoana care ia decizii cu privire la situația minorului (situația școlară, intervenții medicale, locuința minorului, deplasarea în străinătate, etc).   

            În ce situații este autoritatea părintească comună:
a) în cazul părinților căsătoriți;
b) în cazul copilului născut în afara căsătoriei, dar recunoscut de către tată;
c) precum și în situația în care, ulterior divorțului (dar nu numai), instanța de judecată stabilește că autoritatea părintească cu privire la minor se va exercita în comun de către ambii părinți. 
           

            Situația opusă, respectiv aceea în care autoritatea părintească este exclusivă, se  regăsește în umătoarele exemple:
a) cauzele în care situația minorului s-a discutat anterior intrării în vigoare a Codului civil (respectiv înainte de 01.10.2011) și aceasta deoarece, în ipoteza divorțurile pronunțate pe baza reglementării anterioare (Codul familiei), vorbeam despre „încredințarea minorului spre creștere și educare” unuia dintre părinți, ceea ce reprezenta corespondentul noțiunii de autoritate părintească din prezent;
b) situația în care după divorț (sau în urma unei alte cereri în instanță), instanța de judecată stabilește ca autoritatea părintească să se realizeze în mod exclusiv de către unul dintre părinți;
c) situația copilului născut în afara căsătoriei și care nu are paternitatea stabilită (spre exemplu, copilul care nu a fost recunoscut de către tată);
d) situația părintelui care exercită singur autoritatea părintească în urma decesului celuilalt părinte, caz în care va face dovada cu certificatul de naștere al minorului și certificatul de deces al părintelui.                      
         Aceasta înseamna că în celelalte cazuri în care părintele exercită singură autoritatea părintească, acesta poate călători cu minorul sau dimpotrivă, este suficient doar acordul său în cazul în care copilul va călători cu o altă persoană.          

             Este important de știut că acordul pentru ieșirea minorului din țară se va da sub forma unei declarații notariale.

        Concluzia este că, în toate cazurile în care care autoritatea părintească este comună, iar unul dintre părinți fie nu dorește, fie se află în imposibilitatea de a încuviința călătoria minorului în străinătate, singura soluție o reprezintă sesizarea instanței cu o acțiune prin care se solicită suplinirea acordului părintelui. Totodată, important de știut este faptul că, în cazurile urgente, obținerea acestui acord se poate realiza în cadrul unei ordonanțe președințiale (o procedură specială, care permite pronunțarea unei hotărâri judecătorești cu celeritate), fiind esențial să se facă dovada urgenței (spre exemplu, putem atașa biletul de avion sau invitația de a participa la un eveniment în străinătate sau alte probe, în funcție de situația concretă).         
       De regulă, o astfel de cerere este însoțită de o altă solicitare cu caracter curent și urgent, spre exemplu suplinerea acordului părintelui pentru eliberarea pașaportului minorului. În practică, de regulă, se formulează și alte solicitări care vizează schimbarea situației juridice a minorului, spre exemplu dacă în prezent autoritatea părintească este comună, se poate solicita  odată cu cererea de suplinire a acordului părintelui și exercitarea autorității părintești în mod exclusiv sau schimbarea locuinței minorului, etc.            

        Totodată, este necesar ca solicitantul să facă dovada faptului că celălalt părinte se opune în mod abuziv plecării minorului din țară sau, dimpotrivă, imposibilitatea acestuia de a-și manifesta acest acord.

        Aceeași procedură va fi urmată și în celalte cazuri în care există divergențe între părinți cu privire la deciziile care trebuie luate în cazul copilului (spre exemplu, schimbarea locuinței,  grădiniței sau școlii, etc)


            Autor: Avocat Paula-Alina Lupu, Baroul Iași
            Email: avocatpaulalupu@gmail.com
            Tel: 0755 795 608

            Articolul a fost scris de către avocat Paula-Alina Lupu pentru rubrica de specialitate a site-ului sfatulparintilor.ro, iar distribuirea este permisă cu indicarea autorului și a sursei. ©

           


marți, 2 iulie 2019

Înainte și după divorț

Importanța psihoterapiei în procesul de divorț.
Perspectivă psihologică asupra avocaturii

Infinit TV Iași, emisiunea Psihologia pentru toți.
Psihoterapeut Tudor-Ștefan Rotaru
Invitat: Paula-Alina Lupu, avocat în Baroul Iași

26.06.2019




duminică, 3 martie 2019

Nerespectarea obligatiei de predare a imobilului. Promisiune de vanzare

Radio Iași, 01.03.2019
Emisiunea InfoImobiliar prezentată de Lucian Bălănuță
Invitat: Paula-Alina Lupu, avocat în Baroul Iași

Execuția unei construcții este prilej de emoții pentru clienții care se gândesc la achiziția unui apartament sau a unei case. Există cazuri în care cumparatorii unui imobil au avut probleme în privința calității bunului cumpărat. În rubricile anterioare am vorbit despre importanța cărții tehnice a construcției la imobilele noi. De asemenea, un agent imobiliar profesionist, un inginer structurist, un electrician, instalator sau un diriginte de șantier ar trebui consultați înainte de a semna un contract. Dar ce se întâmplă atunci când vorbim despre probleme care apar în timp și nu pot fi identificate cu ochiul liber sau ca urmare a unor analize riguroase?
Este cunoscut faptul că vânzătorul unui imobil datorează garanții pentru viciile ascunse, fie că sunt probleme minore legate de finisaje sau disfuncționalități majore.
În schimb, o pată de umezeală apărută din senin pe un perete, deși este un viciu, ascuns nu este atât de semnificativă încât să conducă la anularea tranzacției, ci este un subiect de reparații ce trebuie executate pe cheltuiala vânzătorului, după cum afirmă avocatul Paula Alina Lupu:
Orice aspect care presupune cunoștințe de specialitate pe care, în mod obișnuit, cumpărătorii nu le au. Mă refer, spre exemplu, la instalațiile sanitare, la instalațiile electrice, deci toate aceste chestiuni care nu pot fi observate la momentul recepționării imobilului, nu pot fi observate cu ochiul liber. Primul pas ar fi să reclame aceste vicii, în cel mai scurt termen, la persoana care i-a vândut imobilul, pentru a putea fi efectiv despăgubit. Avocatul intervine în practică în încercarea de soluționare amiabilă a unei astfel de cauze. Astfel de procese nu sunt doar costisitoare, dar și presupun o perioadă îndelungată de timp din cauza expertizelor care se fac. Se apelează la încercarea de a soluționa amiabil, de a discuta cuantumul daunelor sau modul în care vânzătorul va realiza, efectiv, reparația sau înlocuirea materialelor.
Înregistrarea audio a emisiunii este disponibilă la adresa: http://www.radioiasi.ro/stiri/prim-plan/infoimobiliar-4-nerespectarea-termenului-de-predare-a-imobilului4/

Despre viciile ascunse la imobilele noi


Radio Iași, 25.02.2019, emisiunea InfoImobiliar prezentată de Lucian Bălănuță
Invitat: Paula-Alina Lupu, avocat în Baroul Iași

Execuția unei construcții este prilej de emoții pentru clienții care se gândesc la achiziția unui apartament sau a unei case. Există cazuri în care cumparatorii unui imobil au avut probleme în privința calității bunului cumpărat. În rubricile anterioare am vorbit despre importanța cărții tehnice a construcției la imobilele noi. De asemenea, un agent imobiliar profesionist, un inginer structurist, un electrician, instalator sau un diriginte de șantier ar trebui consultați înainte de a semna un contract. Dar ce se întâmplă atunci când vorbim despre probleme care apar în timp și nu pot fi identificate cu ochiul liber sau ca urmare a unor analize riguroase?
Este cunoscut faptul că vânzătorul unui imobil datorează garanții pentru viciile ascunse, fie că sunt probleme minore legate de finisaje sau disfuncționalități majore.
În schimb, o pată de umezeală apărută din senin pe un perete, deși este un viciu, ascuns nu este atât de semnificativă încât să conducă la anularea tranzacției, ci este un subiect de reparații ce trebuie executate pe cheltuiala vânzătorului, după cum afirmă avocatul Paula Alina Lupu:
Orice aspect care presupune cunoștințe de specialitate pe care, în mod obișnuit, cumpărătorii nu le au. Mă refer, spre exemplu, la instalațiile sanitare, la instalațiile electrice, deci toate aceste chestiuni care nu pot fi observate la momentul recepționării imobilului, nu pot fi observate cu ochiul liber. Primul pas ar fi să reclame aceste vicii, în cel mai scurt termen, la persoana care i-a vândut imobilul, pentru a putea fi efectiv despăgubit. Avocatul intervine în practică în încercarea de soluționare amiabilă a unei astfel de cauze. Astfel de procese nu sunt doar costisitoare, dar și presupun o perioadă îndelungată de timp din cauza expertizelor care se fac. Se apelează la încercarea de a soluționa amiabil, de a discuta cuantumul daunelor sau modul în care vânzătorul va realiza, efectiv, reparația sau înlocuirea materialelor.



Înregistrare audio a emisiunii este disponibilă la adresa: http://www.radioiasi.ro/stiri/prim-plan/infoimobiliar-3-vicii-ascunse-probleme-de-executie-la-imobilele-proaspat-achizitionate/