Într-un articol anterior, vorbeam despre condițiile în care
un minor poate călători în străinătate. Una dintre aceste condiții este, așa
cum spuneam, aceea ca minorul să fie însoțit de către ambii părinți (sau de
către reprezentantul legal). Dacă în primul caz lucrurile sunt clare, întrebarea este ce facem atunci când unul dintre părinți refuză să își manifeste acordul pentru ieșirea minorului din țară?
Înainte
de a analiza situațiile posibile, este important să vorbim despre noțiunea de
„autoritate părintească”, noțiune cunoscută în limbajul comun drept „custodie”,
care poate fi comună sau exclusivă.
Așadar,
autoritatea părintească reprezintă un ansamblu de drepturi și obligații cu privire la persoana și bunurile minorului, iar în linii mari ne vom referi la persoana care ia decizii cu privire
la situația minorului (situația școlară, intervenții medicale, locuința
minorului, deplasarea în străinătate, etc).
În
ce situații este autoritatea părintească comună:
a) în cazul părinților căsătoriți;
b) în cazul copilului născut în afara
căsătoriei, dar recunoscut de către tată;
c) precum și în situația în care, ulterior
divorțului (dar nu numai), instanța de judecată stabilește că autoritatea
părintească cu privire la minor se va exercita în comun de către ambii părinți.
Situația
opusă, respectiv aceea în care autoritatea părintească este exclusivă, se regăsește în umătoarele exemple:
a) cauzele în care situația minorului s-a
discutat anterior intrării în vigoare a Codului civil (respectiv înainte de
01.10.2011) și aceasta deoarece, în ipoteza divorțurile pronunțate pe baza reglementării
anterioare (Codul familiei), vorbeam despre „încredințarea minorului spre
creștere și educare” unuia dintre părinți, ceea ce reprezenta corespondentul
noțiunii de autoritate părintească din prezent;
b) situația în care după divorț (sau în
urma unei alte cereri în instanță), instanța de judecată stabilește ca
autoritatea părintească să se realizeze în mod exclusiv de către unul dintre
părinți;
c) situația copilului născut în afara
căsătoriei și care nu are paternitatea stabilită (spre exemplu, copilul care nu
a fost recunoscut de către tată);
d) situația părintelui care exercită
singur autoritatea părintească în urma decesului celuilalt părinte, caz în care
va face dovada cu certificatul de naștere al minorului și certificatul de deces
al părintelui.
Aceasta
înseamna că în celelalte cazuri în care părintele exercită singură autoritatea
părintească, acesta poate călători cu minorul sau dimpotrivă, este suficient
doar acordul său în cazul în care copilul va călători cu o altă persoană.
Este
important de știut că acordul pentru ieșirea minorului din țară se va da sub
forma unei declarații notariale.
Concluzia este că, în toate cazurile în care
care autoritatea părintească este comună, iar unul dintre părinți fie nu
dorește, fie se află în imposibilitatea de a încuviința călătoria minorului în
străinătate, singura soluție o reprezintă sesizarea instanței cu o acțiune prin
care se solicită suplinirea acordului părintelui. Totodată, important de știut
este faptul că, în cazurile urgente, obținerea acestui acord se poate realiza
în cadrul unei ordonanțe președințiale (o procedură specială, care permite
pronunțarea unei hotărâri judecătorești cu celeritate), fiind esențial să se
facă dovada urgenței (spre exemplu, putem atașa biletul de avion sau invitația
de a participa la un eveniment în străinătate sau alte probe, în funcție de
situația concretă).
De
regulă, o astfel de cerere este însoțită de o altă solicitare cu caracter curent și urgent, spre exemplu suplinerea acordului părintelui pentru eliberarea pașaportului minorului. În practică, de regulă, se formulează și alte solicitări care vizează
schimbarea situației juridice a minorului, spre exemplu dacă în prezent
autoritatea părintească este comună, se poate solicita odată cu cererea de
suplinire a acordului părintelui și exercitarea autorității părintești în mod
exclusiv sau schimbarea locuinței minorului, etc.
Totodată,
este necesar ca solicitantul să facă dovada faptului că celălalt părinte se
opune în mod abuziv plecării minorului din țară sau, dimpotrivă,
imposibilitatea acestuia de a-și manifesta acest acord.
Aceeași procedură va fi urmată și în celalte
cazuri în care există divergențe între părinți cu privire la deciziile care
trebuie luate în cazul copilului (spre exemplu, schimbarea locuinței, grădiniței sau școlii, etc)
Autor:
Avocat Paula-Alina Lupu, Baroul Iași
Tel:
0755 795 608
Articolul a
fost scris de către avocat Paula-Alina Lupu pentru
rubrica de specialitate a site-ului sfatulparintilor.ro, iar distribuirea este
permisă cu indicarea autorului și a sursei. ©
