Plecarea soțului de acasă - este sau nu „părăsire de domiciliu” / „abandon de familie”?

Unele dintre întrebările cel mai des întâlnite în dosarele de divorț (mai ales cu minori) sunt următoarele:

- Mă poate acuza soțul/soția de abandon de familie? 

- Trebuie să dau o declarație la poliție dacă am plecat de acasă?

Răspuns: În fapt, obligația de a anunța la poliție plecarea de acasă reprezintă doar un mit care circulă în popor. Nu a existat în trecut, după cum nu există nici în prezent, un cadru legal care să oblige vreunul dintre soți să declare plecarea din domiciliul conjugal, dar cu toate acestea, este adevărat faptul că, în trecut, se formulau deseori astfel de sesizări, iar motivul pentru care procedau așa îl vom analiza mai jos.

De asemenea, situația mai sus descrisă este deseori confundată cu abandonul de familie.

❓Așadar, haideți să vedem ce este abandonul de familie?

Abandonul de familie este o infracțiune (art. 378 Cod penal), săvâșită de către persoana care are obligaţia legală de întreţinere, faţă de cel îndreptăţit la întreţinere, a uneia dintre următoarele fapte:

-        - părăsirea, alungarea sau lăsarea fără ajutor, expunându-l la suferințe fizice sau morale;

-        - neîndeplinirea, cu rea-credință, a obligației de întreținere prevăzută de lege;

-        - neplata, cu rea-credinţă, timp de 3 luni, a pensiei de întreţinere stabilite pe cale judecătorească;

✔ Ei bine, motivul pentru care soții își formulau, în trecut, unii altora, plângere pentru „părăsirea familiei”, „abandonul familiei” sau „părăsirea domiciliului conjugal” era confuzia care se făcea cu infracțiunea de abandon de familie.

Totuși, părăsirea domiciliului este relevantă din punct de vedere penal (constituie infracțiune) numai în cazul în care această faptă este dublată de consecințele mai sus arătate, în sensul că minorul este lăsat fără ajutor/întreținere sau, dimpotrivă, părintele plecat, nu-și mai îndeplinește obligația de întreținere stabilită prin lege sau printr-o hotărâre judecătorească.

Astfel, cei care anunțau plecarea la postul de poliție, considerau că astfel nu li se va mai reține infracțiunea de abandon de familie.

Despre neplata pensiei de întreținere și infracțiunea de abandon de familie am vorbit Aici și  Aici (Părintele este obligat să plătească cu prioritate pensia de întreținere, lăsând în plan secund celelalte datorii)

 Articol scris de avocat Paula-Alina Lupu, Baroul Iași

Tel. 0755.795.608 

 

 

Ce drepturi am, la divorț, asupra imobilului închiriat, dacă titularul contractului este celălalt soț?

 Atribuirea beneficiului contractului de închiriere

Potrivit legii, în cazul în care locuința este deținută în temeiul unui contract de închiriere, fiecare soț are un drept locativ propriu, chiar dacă numai unul dintre ei este titularul contractului ori contractul este încheiat înainte de căsătorie (art. 323 C.civ.)

În cazul în care soții (sau foștii soți) nu se înțeleg cu privire la preluarea contractului sau persoana care va folosi în continuare imobilul, soluția este reprezentată de formularea unei cereri de atribuire a beneficiului de închiriere.

La soluționarea acestei cereri, instanța va ține seama de următoarele criterii:

- interesul superior al minorilor;

- culpa în desfacerea căsătoriei;

- posibilitățile locative proprii ale fiecărui soț sau fost soț.

Soțul căruia i se atribuie beneficiul contractului, poate fi obligat să plătească celuilalt soț o indemnizație de instalare într-o altă locuință (cu excepția cazului în care acesta se face vinocat de desfacerea căsătoriei).

Avocat Paula-Alina Lupu, Baroul Iași

Tel. 0755.795.608

Prestarea muncii fără încheierea contractului în formă scrisă. Salariata gravidă care nu a beneficiat de indemnizația de maternitate

Recunoașterea contractului de muncă ce nu a fost încheiat în formă scrisă, chiar și în situația în care acesta a încetat înainte de sesizarea instanței

Prin sentinţa civilă nr. 1707/2015, Tribunalul Iaşi a constatat existența raporturilor de muncă desfășurate de reclamantă, a obligat pârâta la plata către reclamantă a salariului aferent acestei perioade și la plata către stat a contribuțiilor aferente acestei perioade. 
De asemenea, a dispus plata unei despăgubiri egale cu indemnizația de maternitate pentru copilul în vârstă de până la 2 ani și daune morale în cuantum de 3500 euro.

Situația de fapt:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a arătat că, i s-a solicitat să lucreze în calitate de învățătoare la o școală  particulară din Iași, motiv pentru care și-a dat demisia de la locul său de muncă. În acest sens, a încheiat cu noul angajator un contract de muncă, dar nu a primit niciodată o copie după acesta. Ulterior a rămas însarcinată și, după ce a anunțat-o pe pârâtă,  aceasta i-a solicitat să-și dea demisia pe motiv ca nu va face față stresului de la serviciu. Arată că a formulat cererea de chemare în judecată atunci când și-a dat seama că nu îi sunt plătite  contribuțiile la stat și nu va putea beneficia de indemnizația de maternitate. 

În apărare, pârâta a susținut, în esență, că reclamanta nu a fost angajată, ci doar a efectuat activități de familiarizare cu copiii, fără a pune în discuție contractul de muncă întrucât aceasta avea calificare de educator, nu de învățătoare.

Soluția instanței:

Instanța a constatat existența raporturilor de muncă și, dat fiind faptul că nu s-a putut stabili cu exactitate programul de lucru, a aplicat prezumția de program integral și salariul minim pe economie.  De asemenea, a obligat pârâta la plata către stat a contribuțiilor aferentei perioadei în care s-a derulat raportul de muncă și plata unei despăgubiri egale cu indemnizația de creștere a copilului în vârstă de până la 2 ani.

De asemenea, din împrejurarea că pârâta a oferit reclamantei facilitatea de a o înscrie la școală pe fiica sa fără plata taxelor, facilitate care se oferă doar angajaților, s-a reținut că pârâta a creat reclamantei reprezentarea faptului că între părți există un contract de muncă.

Instanţa reţine că reclamanta a fost victima unei acţiuni de captaţie din partea pârâtei, reclamantei creându-i-se convingerea că este angajată cu forme legale prin acţiunile pârâtei ce au constat în prezentarea reclamantei în public ca învăţătoare la pârâtă, primirea fetiţei reclamantei la grădiniţă fără perceperea de taxă de şcolarizare, confecţionarea pe măsură şi încredinţarea unei uniforme de învăţătoare la pârâtă.

Martorii audiaţi din partea pârâtei au încercat să dea o semnificaţie minoră şi chiar ludică faptului prezentării în public al reclamantei îmbrăcată în uniforma şcolii pârâte, uniformă identică cu cea purtată de directoarea şcolii şi celelalte angajate.

 Instanţa va reţine că prezentarea în public a reclamantei în uniforma Şcolii ... reprezenta prin ea însăşi o situaţie de natură a crea reclamantei şi publicului convingerea angajării reclamantei la pârâtă, situaţie care, adăugată la celelalte anterior enumerate, creau cel puţin aparenţa în septembrie 2013 a unui statut juridic al reclamantei de angajat la pârâtă, aparenţă ce ar fi putut fi înlăturată doar prin acte scrise şi manifestări publice neechivoce.

Instanţa va da aplicaţie deplină prevederilor anterior citate ale art. 1359C.civil, care ocroteşte chiar şi aparenţa dreptului şi va constata că fapta pârâtei de a induce reclamantei convingerea că este angajată şi menţinerea în această stare o perioadă îndelungată de timp reprezintă o faptă ilicită deosebit de gravă.

*Curtea de Apel Iași a respins apelul pârâtei și a menținut sentința

Despăgubiri pentru desfacerea căsătoriei. Suferințele cauzate ca urmare a părăsirii familiei. Prejudiciu afectiv

Judecătoria Iași a obligat pârâta la plata unor 𝗱𝗲𝘀𝗽𝗮𝗴𝘂𝗯𝗶𝗿𝗶 𝗽𝗲𝗻𝘁𝗿𝘂 𝗱𝗲𝘀𝗳𝗮𝗰𝗲𝗿𝗲𝗮 𝗰𝗮̆𝘀𝗮̆𝘁𝗼𝗿𝗶𝗲𝗶, reținând faptul că, prin părăsirea familiei și inițierea unei relații de concubinaj cu un alt bărbat a provocat reclamantului un prejudiciu afectiv.

Deși pârâta a susținut că l-a părăsit pe reclamant din cauza comportamentului agresiv al acestuia, nu au fost depuse înscrisuri sau administrate probe în acest sens.

Din transcrierile discuțiilor dintre părți purtate prin intermediul mesajelor telefonic nu rezultă reproșuri ale pârâtei pentru un presupus comportament abuziv, reieșind în schimb existența unei relații extraconjugale a pârâtei.

Înscrisurile depuse la dosar relevă împrejurarea că, după plecarea soției, reclamantul a avut un episod depresiv sever, urmând tratament psihiatric și consiliere, aspecte confirmate și de martor.

(...) Din probe rezultă fără nici un dubiu faptul că reclamantul a avut de suferit prin părăsirea familiei de către pârâtă, în special din punct de vedere psihic, prin apariția unui episod depresiv, pentru însănătoșire urmând în continuare tratament. În consecință instanța dispune obligarea pârâtei la plata sumei de 2000 lei cu titlu de prejudiciu.

(Sentința 2765/2018 a Judecătoriei Iași)

Avocat Paula-Alina Lupu, Baroul Iași

tel. 0755.795.608

 

Ce facem în situația în care, față de minor s-a luat măsura plasamentului, dar părintele dorește reintegrarea copilului în familie?

Prin sentința nr.1465/14.10.2020 Tribunalul Iași a admis cererea și a dispus încetarea măsurii plasamentului și reintegrarea minorei în familie, la mamă.

Instanța a reținut că minora este fiica pârâților, iar prin sentința Tribunalului Iași din 13.10.2013 s-a dispus plasamentul acesteia la bunicii materni, motivat de faptul că ambii părinți erau plecați la muncă în Spania.

Potrivit raportului de evaluare psiho-socială, în anul 2020 a decedat bunica maternă, iar ulterior mama minorei a revenit în țară și a solicitat reintegrarea minorei în familie. 

Reține instanța că mama minorei a păstrat constant legătura cu aceasta și intenționează să-și ia fiica în Spania.

Dispoziții legale aplicabile: art. 70 alin. (2) Legea 272/2004: „în situația în care nu se mai mențin împrejurările care au stat la baza stabilirii măsurii plasamentului în regim de urgență, directorul D.G.A.S.P.C. poate dispune revocarea măsurii de plasament în regim de urgență.

Avocat Paula-Alina Lupu, Baroul Iași

Tel: 0755.795.608

Adopția copilului celuilalt soț

”Prin sentința nr. 88A/08.03.2021 a Tribunalului Iași s-a reținut că reclamantul s-a ocupat din anul 2014 de creșterea minorei, fiind căsătorit cu mama acesteia. Având în vedere legătura profundă de atașament dintre reclamant și minora, dar și faptul că, din relația de căsătorie a părților a rezultat încă un copil, minora a arătat că își dorește să poarte un nume comun cu sora sa, dar și cu reclamantul, pe care îl consideră tatăl său. 

Instanța a apreciat că dorința reclamantului este una puternică, reală, actuală și justificată  de interesul moral al minorei ca, pe cale legală, ocrotitorului său să-i fie recunoscut statutul de tată, similar locului pe cale reclamantul îl ocupă  de mult timp în sufletul minorei. 

Tribunalul admite cererea de încuviințare a adopției și dispune ca minora să poarte, pe viitor, numele de familie al adoptatorului.”

Ce este adopția? 

• Adopția este operațiunea juridică prin care se creează legătura de filiație între adoptator și adoptat, precum și legături de rudenie între adoptat și rudele adoptatorului.

Dispoziții legale aplicabile:

- Legea 273/2004 privind procedura adopției; 

- Art. 451 – 482 Cod civil

• prin adopție încetează raporturile de rudenie între adoptat și rudele sale biologice (firești).
• Cu ocazia adopției, se stabilește numele de familie al persoanei adoptate iar, pentru motive temeinice și prenumele.
• Cererea de încuviințare a adopției se introduce de către adoptator/familia adoptatoare/D.G.A.S.P.C în funcție de situația concretă și este de competența tribunalului  în a cărui rază teritorială domiciliază adoptatul.

Avocat Paula-Alina Lupu, Baroul Iași

Tel: 0755.795.608
 

Absența îndelungată a părintelui - motiv pentru autoritate părintească exclusivă

Judecătoria Iași a dispus desfacerea căsătoriei  din culpa exclusivă a pârâtului, exercitarea autorității părintești în mod exclusiv de către mamă față de cei trei copii minori și obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în cotă de ½ din venitul său net de la data introducerii cererii de divorț și până la majoratul minorilor.

De asemenea, a fost obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată constând în taxă de timbru și onorariu avocat.

Instanța a apreciat întemeiată cererea de exercitare a autorității părintești în mod exclusiv, „dat fiind dezinteresul pârâtului și lipsa de implicare în viața de familie și perioada lungă de timp în care această stare s-a perpetuat, a dus la întreruperea comunicării între părinți în ceea ce privește deciziile importante din viața copiilor, mama asumându-și în fapt toate drepturile și obligațiile cu privire la copii, astfel că o eventuală autoritate părintească comună este de natură a aduce atingere interesului superior al minorului.

(...) văzând dovada absenței îndelungate a tatălui din viața copiilor, se impune ca hotărârea judecătorească să fie pronunțată de o atare manieră astfel încât să evite nașterea unor litigii viitoare.”

(Judecătoria Iași, sentința civilă nr. 3959/05.04.2016, definitivă prin neapelare)

Despre autoritate părintească exclusivă am mai vorbit aici și aici

Paula-Alina Lupu, Baroul Iași

Tel. 0755.795.608

 

Obligația de a efectua reparații. Culpa reclamantei care, deși avea o hotărâre favorabilă, nu a pus-o în executare, perpetuând degradarea imobilului

Răspundere civilă delictuală. Obligația de a face reparații. Situația părții care deține o hotărâre favorabilă de obligare a pârâtei la efectuarea de reparații sau de efectuare a acestora, pe cheltuiala pârâtei dar adoptă o atitudine pasivă și nu o pune în executare

Întrucât reclamanta obținuse, în prealabil, o ordonanță președințială prin care a fost obligată pârâta la efectuarea reparațiilor, instanța a reținut că: „deși pârâta nu a executat benevol această hotărâre, nici reclamanta nu a făcut demersuri pentru a o pune în executare, o lungă perioadă de timp, existând o culpă a reclamantei în perpetuarea acestei situații care a condus la degradarea imobilului.”

Hotărârea este disponibilă la: ADRESA

Accesarea unui credit bancar nu exonerează părintele de plata pensiei de întreținere. Imposibilitatea stabilirii pensiei sub plafonul stabilit de lege

 

„Referitor la ratele lunare pe care pârâta este datoare să le achite în temeiul contractului de credit, instanța reține că această datorie a fost contractată ulterior desfacerii căsătoriei și nu va fi avută în vedere la stabilirea cuantumului pensiei de întreținere, datoriile fiind contractate benevol de către pârâtă și nu ar trebui să prejudicieze copilul.”

De asemenea, s-a stabilit că, numai în situații excepționale, pensia de întreținere poate fi stabilită sub plafonul prevăzut de lege.

(Judecătoria Iași, sent. civ. nr. 11608 din 27 septembrie 2017, definitivă prin neapelare, disponibilă pe rolii.ro)

continuarea postării este disponibilă la ADRESA

Avocat Paula-Alina Lupu, Baroul Iași

Tel. 0755.795.608

email: avocatpaulalupu@gmail.com