marți, 30 august 2016

Lipsa acordului parintelui la adoptie

Reclamanta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului a solicitat în contradictoriu cu pârâţii NP şi NLI şi Președintele Consiliului Județului , deschiderea procedurii adopţiei interne pentru minorul NG. 

În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că minorul este rezultat dintr-o relaţie de concubinaj a pârâtei cu numitul TG, însă, întrucât, la momentul naşterii minorului, pârâta era căsătorită, pârâtul a fost cel înregistrat ca tată. Ulterior naşterii minorului, pârâta a părăsit domiciliul conjugal împreună cu copilul şi s-a stabilit în comuna Cudalbi, iar, în anul 2006, a solicitat instituirea unei măsuri speciale de protecţie pentru minor motivat de faptul că nu are condiţii materiale pentru creşterea acestuia. Prin Dispoziţia nr. X, s-a dispus instituirea măsurii de plasament în regim de urgenţă la asistent maternal profesionist AV, iar, ulterior, măsura a fost înlocuită cu măsura plasamentului la acelaşi asistent maternal profesionist printr-o hotărâre a Tribunalului Galaţi. 

A învederat reclamanta că, pe perioada plasamentului, minorul nu a fost vizitat nici de pârâţi şi nici de rude până la gradul IV. De asemenea, s-a precizat că pârâta are o relaţie de concubinaj cu numitul MN din care a rezultat o fetiţă, iar imobilul în care locuiesc este proprietatea mamei concubinului, concubinii ocupând o cameră modest utilată şi mobilată. Veniturile pârâtei sunt reprezentate de alocaţia de stat a fetiţei sale şi de ajutor social. Pârâta mai are un copil care se află în sistemul de protecţie.

În sensul art. 8 din Legea nr. 273/2004, instanţa judecătorească poate trece peste refuzul părinţilor fireşti sau, după caz, al tutorelui de a consimţi la adopţia copilului dacă se dovedeşte, prin orice mijloc de probă, că aceştia refuză în mod abuziv să îşi dea consimţământul la adopţie şi instanţa apreciază că adopţia este în interesul superior al copilului, ţinând seama şi de opinia acestuia dată în condiţiile legii, cu motivarea expresă a hotărârii în această privinţă. Se poate considera refuz abuziv de a consimţi la adopţie şi situaţia în care, deşi legal citaţi, părinţii fireşti sau, după caz, tutorele nu se prezintă în mod repetat la termenele fixate pentru exprimarea consimţământului. 
Pentru considerentele de mai sus, apreciind că părinţii nu prezintă garanţii materiale şi morale pentru creşterea şi educarea minorului şi, mai mult, au demonstrat , de-a lungul timpului, un dezinteres accentuat în privinţa acestuia, reţine că refuzul pârâtei, care a fost legal citată pentru mai multe termene în faţa instanţei, de a-şi da consimţământul pentru deschiderea procedurii de adopţie internă în privinţa minorului este unul abuziv. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu