Sistarea utilităților de către dezvoltatorul imobiliar. Obligarea dezvoltatorului imobiliar la reluarea furnizării apei, deschiderea robinetului de apă și menținerea lui pe poziția „deschis”

 

Situația de fapt:

Prin sentința Judecătoriei Iași, s-a reținut că, reclamanții sunt proprietarii unui apartament situat într-un complez rezidențial edificat de Societatea ... S.R.L. și pârâții X și Y, administratorii societății, soți.

La data de 20.12.2023, pe fondul unui conflict generat de refuzul reclamanţilor de a semna pentru infiinţarea de către dezvoltator a unei asociaţii de proprietari, paraţii au sistat alimentarea cu apă a apartamentului acestora.

O atare situaţie de fapt rezultă din ansamblul probelor administrate in cauză, intre care pot fi enumerate fotografiile ataşate la dosar, inregistrările conţinute de suportul optic, purtate intre părţile litigante, procesul verbal de constatare a stării de fapt incheiat de executorul judecătoresc şi declaraţia martorului audiat in cauză in această calitate.

Astfel cum prevede art. 1046 alin.2 C.proc.civ., proprietarul care prejudiciază folosinţa normală a părţilor sau instalaţiilor aflate in proprietate comună din imobilele cu mai multe etaje sau apartamente va putea fi obligat la incetarea acestor abuzuri şi la restabilirea situaţiei anterioare.

Rezultă cu evidenţă existenţa unei aparenţe de drept in favoarea reclamanţilor, care au calitatea de proprietari ai unui imobil racordat la reţeaua publică de alimentare cu apă. Chiar dacă contractul de furnizare a serviciului de alimentare cu apă este incheiat intre pârâtă şi furnizorul de apă, independent de imprejurarea că nu este constituită la acest moment Asociaţia de Poprietari, reclamanţii sunt indreptăţiţi in aparenţă să beneficieze in continuare de serviciul de alimentare prestat de operator, in condiţiile prevăzute in contract, cată vreme acesta a fost incheiat pentru intreaga construcţie, iar reclamanţii achită lunar o parte din contravaloarea consumului de apă facturat, astfel cum s-au obligat prin actul juridic prin care au cumpărat imobilul.

Divergenţele existente intre părţi nu pot justifica acţiunea de a sista alimentarea cu apă a apartamentului reclamanţilor, ci dimpotrivă, conturează o conduită vădit abuzivă care se  sustrage exerciţiului firesc al limitelor dreptului de proprietate.

Arată instanţa că urgenţa este prezumată de lege in ipoteza prevăzută de art. 1046 C.proc.civ., normă cu caracter special. Prejudiciul generat de privarea reclamanţilor de accesul la apă potabilă, mai ales pe timp de iarnă şi pentru o perioadă atat de mare de timp, rezultă cu evidenţă din insăşi situaţia de fapt pe care se grefează cererea reclamanţilor şi nu necesită o analiză suplimentară.

Soluția instanței:

Judecătoria Iași a admis cererea formulată pe  calea ordonanței președințiale.

Admite cererea de emitere a unei ordonanţe preşedinţiale formulată de reclamanţii … în contradictoriu cu pârâţii …, …. și….. Obligă pârâţii să permită accesul reclamanţilor în boxele tehnice situate la etajul 7 al complexului ….. , precum şi în celelalte spaţii comune în care se află instalaţiile care deservesc alimentarea cu apă a apartamentului reclamanţilor.

Obligă pârâţii să lase în stare de funcţionare alimentarea cu apă pentru apartamentul nr…. , str…, complex …., apartament aflat în proprietatea reclamanţilor, respectiv să deschidă robinetele de apă şi să le menţină în poziţia „deschis”, iar în caz de neîndeplinire, autorizează reclamanţii să execute această obligaţie pe cheltuiala pârâţilor, prin folosirea forţei publice. Executorie de drept.

Calea de atac exercitată:

Împotriva sentinței, au formulat apel pârâții. Apelul a fost respins prin  Decizia Tribunalului Iași din 13.03.2024

În cauză, asistența juridică a fost asigurată de Avocat Paula Alina Lupu

Cum se execută obligația de întreținere stabilită într-o sumă de bani?

 Părintele obligat să presteze întreținere într-o sumă de bani, nu poate alege să presteze întreținere în natură

În mod frecvent, părintele debitor al obligației de întreținere stabilită într-o sumă de bani, consideră că-și execută obligația prin cumpărarea de cadouri sau alimente. În realitate, acest lucru este greșit. Dacă părintele a fost obligat la plata întreținerii într-o sumă de bani, acesta trebuie să-și execute obligația ca atare și nu în natură.

Mai jos, un extras din motivarea unei instanțe judecătorești:

„chiar dacă este real că a realizat contestatorul şi cheltuieli suplimentare faţă de obligaţia sa de întreţinere, acest fapt în sine nu înseamnă că şi-a îndeplinit obligaţia de întreţinere.  (...) plata în natură este imposibil de realizat prin echivalent, deoarece obligaţia constă în plata unei sume de bani.

Chiar dacă acesta a oferit copiilor săi nişte telefoane şi le-a plătit o excursie, aceste bunuri şi servicii de care au beneficiat copiii nu pot şi nu ţin loc de plata pensiei de întreţinere, care are ca destinaţie asigurarea creşterii şi educării copiilor sub aspect fizic, psihologic, moral şi social. Realizarea obligaţiei privitoare la pensia de întreţinere se efectuează prin plata sumei de bani stabilite în contul părintelui care are grijă de copii în mod nemijlocit.” (Judecătoria Șimleul Silvaniei, sent. civ.  nr. 1335/ 17.12.2021)

 

Legea privind ordinul de protecție. Data intrării în vigoare

 📌📌𝐋𝐚 𝐝𝐚𝐭𝐚 𝐝𝐞 𝟑𝟏.𝟎𝟖.𝟐𝟎𝟐𝟒, 𝐢𝐧𝐭𝐫𝐚̆ 𝐢̂𝐧 𝐯𝐢𝐠𝐨𝐚𝐫𝐞 𝐋𝐞𝐠𝐞𝐚 𝟐𝟔/𝟐𝟎𝟎𝟒 𝐩𝐫𝐢𝐯𝐢𝐧𝐝 𝐨𝐫𝐝𝐢𝐧𝐮𝐥 𝐝𝐞 𝐩𝐫𝐨𝐭𝐞𝐜𝐭̦𝐢𝐞, ceea ce înseamnă că va putea solicita un ordin de protecție nu doar persoana care este membru de familie cu agresorul, ci orice persoană care victima unui act de violență sau în privința căreia există un risc iminent de săvârșire a unui act de violență.

📌Legea privind ordinul de protecție intră în vigoare la 180 zile de la publicarea în Monitorul Oficial (și care a avut loc la 04.03.2024), deci la data de 31.08.2024

📌În cazul membrilor de familie (soți/foști soți, copii, inclusiv concubini/foști concubini, etc.) se aplică în continuare Legea 217/2003 privind violența în familie

📌Noțiunea de violență are o definiție amplă și nu reprezintă doar actele de violență fizică au verbală. Constituie violență inclusiv  hărțuirea și fapta de a  urmări o persoană, de supraveghere a locuinţei, a locului de muncă sau a altor locuri frecventate de către victimă ori efectuarea de apeluri telefonice sau a altor tipuri de comunicări prin mijloace de transmitere la distanţă care, prin frecvenţă, conţinut sau momentul în care sunt emise, creează temere.

Anunț recrutare avocat stagiar sau avocat definitiv aflat în primii doi ani de profesie

 CERINȚE

– cunoștințe teoretice solide de drept civil și procedură civilă (cabinetul nu preia cauze penale);
– o foarte bună cunoaștere a limbii române, uşurinţă şi fluenţă în exprimarea scrisă şi vorbită;
– candidatul trebuie să fie o persoană organizată, punctuală, creativă, capabilă să respecte termene limită, să aibă curiozitatea/dorința de perfecționare continuă;
– urmărirea modificărilor legislative, analiza practicii judiciare, studiul și aprofundarea literaturii de specialitate;
– cunoașterea temeinică a dosarelor încredințate, redactare cereri de chemare în judecată, întâmpinări, note de probatorii, concluzii scrise, etc;
– asistarea/reprezentarea clienților cabinetului în fața instanțelor, autorităților/instituțiilor publice;
– consultarea arhivelor instanțelor de judecată;
– disponibilitate pentru deplasări (constituie avantaj deținerea permisului de conducere).

BENEFICII
– îndrumare profesională, suport în realizarea sarcinilor de lucru și bonusuri în funcție de implicarea și rezultatele obținute;
– posibilitatea de a avea clientelă proprie (în cazul stagiarilor);
– program de lucru flexibil;
– posibilitatea de a participa, alături de avocatul titular, la seminarii/conferințe în scopul pregătirii profesionale.

Persoanele interesate pot trimite un CV, însoțit de o scrisoare de intenție (sau un text de prezentare din care să rezulte cel puțin, parcursul profesional, mențiuni cu privire la planurile profesionale viitoare, așteptările/solicitările candidatului de la o eventuală colaborare, inclusiv pretențiile financiare) la adresa de e-mail avocatpaulalupu@gmail.com
Anunțul se adresează candidaților care își doresc să practice avocatura, nu și celor care au intenția, în viitorul apropiat, de a susține examenul în alte profesii juridice.

Anunțul este valabil pentru municipiul Iași.

Valabil până la data de 16 iunie 2023.

Stabilirea pensiei de întreținere în cazul părintelui care lucrează în străinătate

Stabilirea pensiei de întreținere în funcție de venitul minim din țara în care locuiește debitorul

„Prin noţiunea de mijloace, în actualul context social, trebuie avute în vedere nu numai veniturile pe care cel îndatorat la pensie le realizează efectiv, ci şi pe care le poate realiza având capacitate de muncă şi depunând toate diligenţele necesare în acest scop. Alfel, ar însemna ca sarcina cheltuielilor privind creșterea minorului să rămână în sarcina unui singur părinte.

În speţă, prima instanţă a stabilit corect cuantumul pensiei de întreţinere pornind de la venitul minim pe economie în Spania. Aceasta deoarece, din depoziția martorului și din dovezile de plată ale pensiei anterioare, rezultă că pârâta a lucrat în Spania și este evident că și în prezent se află în străinătate, ea neprezentându-se niciodată la proces.

Este adevărat că nu există nici o dovadă concretă că ea ar fi angajată în această țară, dar astfel de situații sunt foarte greu de dovedit și faptul că este plecată de multă vreme, constituie o prezumție că se află acolo pentru a munci și a obține venituri.

O asemenea concluzie este justificată de faptul că, prin prisma Convenției privind obținerea pensiei de întreținere în străinătate, la stabilirea pensiei sunt avute în vedere mijloacele debitorului din țara în care locuiește nefiind, ca atare, justificat, a se avea în vedere venitul minim pe economie din România.” [T. Sibiu, dec. civ. nr. 350/2007, irevocabilă prin dec. civ. nr. 28/2008 a C. Ap. Alba-Iulia)

Stabilirea locuinței minorului în străinătate. CEDO, cauza Simona Mihaela Dobre versus România.

 

O situație relativ frecventă în practică este aceea în care, după divorț, unul dintre părinți (respectiv cel la care s-a stabilit locuința copilului), dorește să se mute într-o altă țară, unde există o oportunitate de angajare în condiții foarte avantajoase față de cele din România. 

În acest context, s-au întâlnit mai multe situații practice:

1.               Părintele pleacă cu copilul, profitând de faptul ca acesta exercită autoritatea părintească în mod exclusiv;

2.               solicită instanței stabilirea locuinței minorului în străinătate;

3.               solicită instanței suplinirea acordului pentru deplasarea minorului, fără a solicita și schimbarea locuinței în străinătate și cu intenția de a nu mai reveni în țară, având în vedere faptul că celălalt părinte nu are la dispoziție decât efectuarea unei plângeri pentru răpire internațională de minori.

Indiferent de buna sau reaua-credință a părintelui reclamant, în sensul de a dezvălui intenția reală și de a formula cererea în conformitate cu aceasta, ceea ce omite acesta este faptul că, celălalt părinte va fi privat de posibilitatea de a păstra programul de legături personale cu minorul, fără a mai face vorbire despre faptul că, indiferent de vârsta minorului, el va fi luat din mediul său obișnuit.

Pe data de 21 martie 2023, CEDO s-a pronunțat în cauza Simona Mihaela Dobre v. România (cererea 8361/21), stabilind că instanțele române au procedat legal atunci când au respins cererea mamei de a se muta în Canada împreună cu fiul său de 10 ani. Reclamanta era divorțată de tatăl copilului și exercitau împreună autoritatea părintească asupra minorului. Tatăl s-a opus plecării reclamantei în Canada. Având în vedere că tatăl nu a fost de acord cu plecarea sa, reclamanta a apelat la instanța de judecată pentru a suplini acordul tatălui privind mutarea în străinătate.

Deși reclamanta a invocat că minorul va avea acces la o educație mai bună în străinătate, instanțele române au apreciat că interesul minorului de a avea legături personale cu tatăl și cu fratele mai mare este superior interesului acestuia de a avea acces la educație mai bună în alt stat.

Regresul asigurătorului pentru recuperarea despăgubirilor plătite

În cauză, o societate de asigurare a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 3318 lei, reprezentând despăgubiri pe care societatea a fost nevoită să le achite unui alt șofer, în urma producerii unui accident rutier, din culpa pârâtului.

Instanța de judecată a reținut că pârâtul a pierdut controlul volanului, tamponând autoturismul unui alt participant la trafic, care conducea regulamentar. Întrucât se afla sub influența alcoolului,  pârâtul a fost și condamnat penal. Întrucât asigurătorul pârâtului a fost nevoit să-l despăgubească pe celălalt conducător auto pentru avariile produse autoturismului său, instanța a admis acțiunea și l-a obligat pe pârât la restituirea către societatea de asigurare a sumelor plătite. La acestea se adaugă dobânda legală calculate în raport de debitul principal, începând cu data de înregistrării cererii şi până la achitarea întregului debit și a taxei judiciare de timbru achitate de reclamant.

Judecătoria Brașov, sentința civilă nr. 11513/2021

SEMINAR INTERACTIV DE DREPTUL FAMILIEI destinat avocaților

Imagini de la seminarul de pregătire profesională organizat de Baroul Iași în colaborare cu Institutul de Pregătire și Perfecționare a Avocaților - Centrul Teritorial Iași din data de 27 octombrie 2022

Evenimentul a avut loc la Sala Belvedere - Hotel Internațional cu participarea următorilor invitați:

· Av. Paula Alina Lupu – Baroul Iași

· Jud. Tudor Gurban – Tribunalul Iași

· Jud. Iulian Ciocoi – Judecătoria Iași

 

Tematica seminarului a fost următoarea:

I. PUNEREA SUB INTEDICȚIE. TUTELA SPECIALĂ

1.1. Punerea sub interdicție - măsură de protecție sau sancțiune?

1.2. Comparație între vechea reglementare versus noua soluție legislativă

1.3. Imposibilitatea practică a audierii bolnavului

1.4. Realizarea expertizei medico-legale a bolnavului nedeplasabil – măsuri dispuse de instanța de judecată

1.5. Criterii de numire a tutorelui

II. MOTIVE ÎNTEMEIATE PENTRU MODIFICAREA HOTĂRÂRILOR JUDECĂTOREȘTI PRIVITOARE LA MINORI

2.1. Exercitarea exclusivă a autorității părintești – sancțiune împotriva părintelui sau măsură de protecție a minorului?

2.2. Neplata pensiei de întreținere – motiv pentru excluderea părintelui debitor de la exercițiul autorității părintești?

2.3. Distanța mare dintre domiciliile celor doi părinți

2.4. Absența îndelungată din viața copilului. Cum se apreciază absența justificată?

2.5. Exercitarea, în fapt, a autorității părintești de către un singur părinte

2.6. Neînțelegerile dintre părinți – motiv de modificare a exercițiului autorității părintești sau de rezolvare punctuală a diferendului de către instanța de judecată (art. 486 Cod civil)

2.7. Modificarea unilaterală a locuinței de către părintele la care locuiește minorul

III. APRECIEREA PROBELOR ÎN LITIGIILE PRIVITOARE LA MINORI

3.1. Valorificarea raportului de anchetă socială de către instanța de judecată

3.2. Chestiuni procedurale privind administrarea probei cu evaluarea psihologică

3.3. Relevanța raportului de evaluare psihologică extrajudiciar efectuat de unul dintre părinți

3.4.Ascultarea minorului – aspectele cu privire la care este interpelat minorul.

Seminar de pregătire profesională - Baroul Iași. 27 octombrie 2022

Baroul Iași organizează în colaborare cu I.N.P.P.A. – Centrul teritorial Iași în cursul zilei de joi, 27 octombrie 2022, începând cu ora 12, la Sala Belvedere - Hotel Internațional un SEMINAR INTERACTIV DE DREPTUL FAMILIEI destinat avocaților, cu participarea următorilor invitați:

· 𝑨𝒗. 𝑷𝒂𝒖𝒍𝒂 𝑨𝒍𝒊𝒏𝒂 𝑳𝒖𝒑𝒖 – 𝑩𝒂𝒓𝒐𝒖𝒍 𝑰𝒂𝒔̦𝒊
·𝑱𝒖𝒅. 𝑻𝒖𝒅𝒐𝒓 𝑮𝒖𝒓𝒃𝒂𝒏 – 𝑻𝒓𝒊𝒃𝒖𝒏𝒂𝒍𝒖𝒍 𝑰𝒂𝒔̦𝒊
·𝑱𝒖𝒅. 𝑰𝒖𝒍𝒊𝒂𝒏 𝑪𝒊𝒐𝒄𝒐𝒊 – 𝑱𝒖𝒅𝒆𝒄𝒂̆𝒕𝒐𝒓𝒊𝒂 𝑰𝒂𝒔̦𝒊

Seminarul are ca scop găsirea unor soluții la probleme juridice identificate în practică. Temele asupra cărora se va dezbate sunt:
I. PUNEREA SUB INTEDICȚIE
1.1. Punerea sub interdicție - măsură de protecție sau sancțiune?
1.2. Comparație între vechea reglementare versus noua soluție legislativă
1.3. Imposibilitatea practică a audierii bolnavului
1.4. Realizarea expertizei medico-legale a bolnavului nedeplasabil – măsuri dispuse de instanța de judecată
1.5. Criterii de numire a tutorelui
II. MOTIVE ÎNTEMEIATE PENTRU MODIFICAREA HOTĂRÂRILOR JUDECĂTOREȘTI PRIVITOARE LA MINORI
2.1. Exercitarea exclusivă a autorității părintești – sancțiune împotriva părintelui sau măsură de protecție a minorului?
2.2. Neplata pensiei de întreținere – motiv pentru excluderea părintelui debitor de la exercițiul autorității părintești?
2.3. Distanța mare dintre domiciliile celor doi părinți
2.4. Absența îndelungată din viața copilului. Cum se apreciază absența justificată?
2.5. Exercitarea, în fapt, a autorității părintești de către un singur părinte
2.6. Neînțelegerile dintre părinți – motiv de modificare a exercițiului autorității părintești sau de rezolvare punctuală a diferendului de către instanța de judecată (art. 486 Cod civil)
2.7. Modificarea unilaterală a locuinței de către părintele la care locuiește minorul
III. APRECIEREA PROBELOR ÎN LITIGIILE PRIVITOARE LA MINORI
3.1. Valorificarea raportului de anchetă socială de către instanța de judecată
3.2. Chestiuni procedurale privind administrarea probei cu evaluarea psihologică
3.3. Relevanța raportului de evaluare psihologică extrajudiciar efectuat de unul dintre părinți
3.4.Ascultarea minorului – aspectele cu privire la care este interpelat minorul.
**Programul evenimentului:
**- 11.45 - 12.00 înregistrarea participanților
• 12.00 - 14.00 sesiune de lucru
• 14.00 - 14.30 pauză de cafea
• 14.30 - 16.00 sesiune de lucru

Avocații participanți vor primi puncte de pregătire profesională în conformitate cu Regulamentul I.N.P.P.A.

Interdicție de a intra în România?

Potrivit legii, străinii pot rămâne temporar în România numai până la data stipulată în permisul de ședere.

Celor care nu au un permis de ședere, ca regulă, li se permite accesul în România pentru o perioadă de 90 zile în decursul unei perioade de 180 zile. Expulzarea are loc în situația în care se depășește perioada în care străinul avea dreptul de a rămâne în România.

Știați că, există anumite situații în care este interzisă, totuși, returnarea străinului? (Exemplu: Cel care este căsătorit cu un cetățean român).

Avocat Paula-Alina Lupu, Baroul Iași

Telefon: 0755.795.608

 

Sancționarea dezvoltatorului imobiliar pentru solicitarea unei diferențe de preț față de cel indicat în antecontract ca urmare a diferenței de măsurători. Dreptul consumatorului de a achita un preț stabilit cu exactitate dinainte

 Situația în care vânzătorul sau dezvoltatorul imobiliar solicită o diferență de preț ca urmare a diferenței de suprafață rezultată în urma măsurătorilor și întabulărilor imobilului. 

Ce facem în situația în care ni se solicită un preț mai mare față de cel stipulat în antecontract? Are dreptul vânzătorul să ceară un preț mai mare în cazul în care, în urma măsurătorilor, va rezulta o suprafață mai mare față de cea estimată?

„Solicitarea unei diferențe de preț în condițiile în care diferența de suprafață se încadrează în marja de +/-3% prevăzută în antecontract reprezintă o încălcare a legii. Aceasta deoarece operatorul economic are obligația de a se asigura că produsele oferite spre comercializare (în speță, imobilul) respectă condițiile declarate (clauzele antecontractului), inclusiv cele referitoare la diferența de suprafață și prețul de vânzare.”

Materialul este disponibil AICI

Am construit un imobil pe terenul socrilor și acum nu vor să ne facă acte. Ce soluții avem?

Am răspuns câtorva întrebări des întâlnite precum:

- 𝗔𝗺 𝗰𝗼𝗻𝘀𝘁𝗿𝘂𝗶𝘁 𝘂𝗻 𝗶𝗺𝗼𝗯𝗶𝗹 𝗽𝗲 𝘁𝗲𝗿𝗲𝗻𝘂𝗹 𝘀𝗼𝗰𝗿𝗶𝗹𝗼𝗿 𝘀̦𝗶 𝗮𝗰𝘂𝗺 𝗻𝘂 𝘃𝗼𝗿 𝘀𝗮̆ 𝗻𝗲 𝗳𝗮𝗰𝗮̆ 𝗮𝗰𝘁𝗲. 𝗖𝗲 𝘀𝗼𝗹𝘂𝘁̦𝗶𝗶 𝗮𝘃𝗲𝗺?
- 𝗦𝘂𝗻𝘁 𝗼𝗯𝗹𝗶𝗴𝗮𝘁̦𝗶 𝘀𝗼𝗰𝗿𝗶𝗶 𝘀𝗮̆ 𝗻𝗲 „𝗳𝗮𝗰𝗮̆ 𝗮𝗰𝘁𝗲” 𝗽𝗲 𝗰𝗮𝘀𝗮̆ dacă am construit pe terenul lor?
- 𝗘𝘀𝘁𝗲 𝗮𝗱𝗲𝘃𝗮̆𝗿𝗮𝘁 𝗰𝗮̆ 𝗲𝘀𝘁𝗲 𝗺𝗮𝗶 𝗯𝗶𝗻𝗲 𝘀𝗮̆ 𝗶̂𝗻𝗰𝗵𝗲𝗶𝗲𝗺 𝗼 𝘃𝗮̂𝗻𝘇𝗮𝗿𝗲, 𝗱𝗲𝗰𝗮̂𝘁 𝗼 𝗱𝗼𝗻𝗮𝘁̦𝗶𝗲, 𝗽𝗲𝗻𝘁𝗿𝘂 𝗰𝗮̆ „𝗻𝘂 𝘀𝗲 𝗽𝗼𝗮𝘁𝗲 𝗮𝘁𝗮𝗰𝗮”?

Articolul integral este disponibil la adresa: https://avocatpaulaalinalupu.ro/imobil-pe-terenul-socrilor/

Poate fi trasă la răspundere persoana care comentează pe pagina mea de Facebook (sau chiar pe pagina proprie) aducându-mi injurii sau comentarii jignitoare? Daune morale pentru comentariile jignitoare de pe Facebook

O întrebare des întâlnită este aceea dacă „𝗼 𝗽𝗲𝗿𝘀𝗼𝗮𝗻𝗮̆ 𝗰𝗮𝗿𝗲 𝗰𝗼𝗺𝗲𝗻𝘁𝗲𝗮𝘇𝗮̆ 𝗽𝗲 𝗽𝗮𝗴𝗶𝗻𝗮 𝗺𝗲𝗮 𝗱𝗲 𝗳𝗮𝗰𝗲𝗯𝗼𝗼𝗸 𝘀𝗮𝘂 𝗽𝗼𝘀𝘁𝗲𝗮𝘇𝗮̆ 𝗽𝗲 𝗽𝗮𝗴𝗶𝗻𝗮 𝗽𝗿𝗼𝗽𝗿𝗶𝗲, 𝗮𝗱𝘂𝗰𝗮̂𝗻𝗱 𝗶𝗻𝗷𝘂𝗿𝗶𝗶 𝘀𝗮𝘂 𝗰𝗼𝗺𝗲𝗻𝘁𝗮𝗿𝗶𝗶 𝗷𝗶𝗴𝗻𝗶𝘁𝗼𝗮𝗿𝗲, 𝗽𝗼𝗮𝘁𝗲 𝗳𝗶 𝘁𝗿𝗮𝘀𝗮̆ 𝗹𝗮 𝗿𝗮̆𝘀𝗽𝘂𝗻𝗱𝗲𝗿𝗲?”

Răspunsul este da! Indiferent unde (pe Facebook, în ziar, la tv, etc) se întâmplă fapta ilicită (pentru că asta reprezintă - o încălcare a regulilor de drept), aceasta poate fi trasă la răspundere, sens în care îi putem solicita să înceteze respectiva acțiune/să șteargă postările/să se abțină pe viitor de la asemenea acțiuni + despăgubiri, în cazul în care ne-a cauzat vreun prejudiciu.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 10.000 lei cu titlul de daune morale, interzicerea de a formula postări cu privire la reclamantă și de a le distribui în mediul public sau privat.

Aceasta a arătat că pârâtul este fostul ei soț, iar între părți au fost mai multe litigii referitoare la situația copiilor minori, iar în acest context, pârâtul a postat pe facebook comentarii injurioase și tendențioase la adresa sa.

Pârâtul nu a negat comiterea faptelor solicitând, în principal, respingerea cererii, iar în subsidiar, reducerea cuantumului daunelor la suma de 1000 lei.

Instanța a reținut că Facebook este un spațiu public, iar libertatea de exprimare nu este una absolută, ci are anumite limitări, mai ales când este vorba despre viață privată și familie.

Întrucât nu se critică  instituții sau politici publice de interes general, ci elemente pur private, precum relațiile de familie, dintre foști soți, libertatea de expresie este permisă până la punctul în care se încalcă drepturile persoanelor implicate, iar în concret, este evident că scopul pârâtului a fost acela de aduce jigniri reclamantei.

Manifestarea pârâtului a depășit limitele unei exprimări acceptabile, nefiind o simplă exagerare, ci expunerea în public a unor judecăți de valoare profund jignitoare pentru reclamantă, care sunt de natură să lezeze demnitatea atât ca femeie, cât și ca mamă a două minore.

Instanța ia în calcul faptul că mesajele au fost văzute de un număr însemnat de persoane, precum și de profesorii copiilor, iar reclamanta desfășoară o activitate care presupune munca cu publicul.

În fine, instanța amintește că nu este necesar să interzică pârâtului să se abțină pe viitor de la asemenea comentarii, cu titlu preventiv, întrucât obligația aceasta este una legală.

Instanța a obligat pârâtul la plata sumei de 8000 lei cu titlu de daune morale.

(Judecătoria Brașov, sentința civilă nr. 1387/23.02.2021)

Concedierea salariatului care a făcut publică corespondența cu un client, urmată de sancționarea unității pentru încălcarea GDPR. În ce context este legală convocarea în termen scurt a salariatului pentru cercetarea disciplinară?

 Probleme de drept: 
- efectuarea cercetării disciplinare la o zi după săvârșirea abaterii disciplinare și convocarea salariatului în termen scurt;
- apărările angajatorului care a convocat salariatul în termen scurt, motivat de urgența luării unor măsuri de prevenire a unor prejudicii în cadrul unității;
- situația salariatului care nu a invocat, cu ocazia cercetării disciplinare, lipsa de timp pentru pregătirea apărării;

„Sancțiunea nulităţii absolute a deciziei de sancționare disciplinară operează numai în ipoteza în care cercetarea disciplinară prealabilă, în ansamblul ei, nu a fost efectuată, nu şi în ipoteza în care salariatului nu i s-a lăsat un anumit timp între momentul convocării şi cel al audierii efective, de vreme ce legea nu instituie un termen expres în acest sens.

 
Într-un astfel de caz, intervine sancțiunea nulității relative, cu condiția dovedirii unei vătămări, iar simpla susținere în sensul că i-a fost încălcat dreptul la apărare nu este de natură să conducă la concluzia nelegalității cercetării disciplinare.”
Speța a fost rezumată de avocat Paula-Alina Lupu, din Baroul Iași și publicată pe Juridice.ro la data de 19.04.2022

Link: https://www.juridice.ro/779957/concedierea-salariatului-care-a-facut-publica-corespondenta-cu-un-client-urmata-de-sanctionarea-unitatii-pentru-incalcarea-gdpr-in-ce-context-este-legala-convocarea-in-termen-scurt-pentru-cercetarea.html

Vreau să deschid un proces, dar nu-mi permit costurile unui litigiu. Soluții? Ajutorul public judiciar

                                                                                                                      Acte normative aplicabile:

                                           - O.U.G. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru;

                                           -  O.U.G. 51/2008 privind ajutorul public judiciar;

În cazul în care un conflict, de orice natură ar fi acesta, nu poate fi soluționat pe cale amiabilă, singura variantă rămâne calea instanței de judecată. Deși situația   devine uneori de nesuportat, părțile evită să deschidă un litigiu, cauzele fiind, de multe ori, de ordin financiar. În acest articol, mi-am propus să analizăm soluțiile pe care  justițiabilii le au la dispoziție atunci când nu dispun de resursele financiare necesare unui proces.

Î. Ce costuri presupune un litigiu de natură civilă?

R: Ca regulă, orice litigiu presupune anumite costuri. În primul rând, vorbim despre taxele judiciare de timbru, care reprezintă plata serviciilor prestate de către instanțele de judecată.

Acestea se plătesc, de regulă, anticipat, respectiv înainte de deschiderea litigiului (și se atașează la cererea de chemare în judecată).

Majoritatea cererilor și acțiunilor se timbrează, iar cele care sunt scutite de plata taxei sunt puține și expres prevăzute de lege. 

Exemple de cereri scutite de la plata taxelor de timbru: cele referitoare la pensii și alte drepturi de asigurări sociale, ajutor de șomaj, alocații pentru copii, obligații de întreținere, adopție, tutelă, protecția consumatorilor, etc.

Taxele de timbru se stabilesc în mod diferențiat, în funcție de obiectul litigiului și valoarea pretențiilor, neexistând așadar o taxă fixă.

În al doilea rând, un litigiu presupune efectuarea unor cheltuieli pentru apărare sau administrarea probelor, precum: onorariu de avocat, onorariu de expert, în cazul în care în cauză se efectuează expertize de specialitate, onorariu de traducător,  comisii rogatorii (în cazul în care instanța solicită informații altor instanțe sau instituții din străinătate), etc.

Î: Ce presupune sau care sunt formele ajutorului public judiciar?

R: -  plata onorariului de avocat, expert, traducător, executor SAU scutirea, reducerea, eșalonarea sau amânarea de la plata taxei de timbru.

Î: Ce posibilități am dacă nu pot achita taxa de timbru?

R: În acest caz,  se poate formula o cerere de scutire/reducere/eșalonare a plății taxei (ajutor public judiciar)

 Persoanele juridice nu pot formula cerere de scutire, ci doar pentru reducere/amânare/eșalonare.

Î: În ce condiții pot formula o cerere de ajutor public judiciar?

R: Poate  solicita ajutor public judiciar  sub forma facilităților de la plata taxelor de timbru persoana care  nu poate face faţă cheltuielilor unui proces sau celor pe care le implică obţinerea unor consultaţii juridice, fără a pune în pericol întreţinerea sa ori a familiei sale. 

Scutirea de la plata taxei se acordă în cazul în care venitul mediu net lunar pe membru de familie este sub 300 lei, în ultimele 2 luni anterioare formulării cererii. În cazul venitului mediu sub 600 lei, solicitantul se încadrează doar pentru reducerea la 50% a taxei. 

Î: Ce soluții am dacă obțin venituri peste plafoanele indicate de lege dar, oricum, nu îmi permit,   să achit taxa de timbru?

R: În cazul în care veniturile  dvs. sunt peste plafoanele indicate, iar în acest fel vă limitează accesul la justiție, puteți  formula oricum o  cerere de ajutor public judiciar, urmând ca instanța să aprecieze cu privire la temeinicia acesteia. De regulă, în astfel de cazuri, instanța se orientează mai mult spre reducerea taxei, urmată de eșalonarea acesteia în mai multe rate, iar rareori spre scutirea integrală.

Este important de reținut faptul că, la calculul veniturilor intră nu doar sumele obținute cu titlu de salariu sau pensie, ci și chiriile sau orice alt profit obținut.

Articolul a fost scris de Avocat Paula-Alina Lupu, Baroul Iași iar distribuirea/preluarea articolului este permisă doar cu menționarea autorului și a sursei.

Tel. 0755.795.608

Unde introduc cererea de divorț?

Potrivit art. 915 alin. (1) Cod procedură civilă, cererea de divorț este de competența judecătoriei în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților.

Dacă soții nu au avut locuință comună sau dacă niciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cea din urmă locuință comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripția căreia își are locuința pârâtul, iar când pârâtul nu are locuința în țară și instanțele române sunt competente internațional, este competentă judecătoria în circumscripția căreia își are locuința reclamantul.

Dacă nici reclamantul și nici pârâtul nu au locuința în țară, părțile pot conveni să introducă cererea de divorț la orice judecătorie din România. În lipsa unui asemenea acord, cererea de divorț este de competența Judecătoriei Sectorului 5 al municipiului București.

Competența prevăzută de art. 915 C. proc. civ. nu are un caracter facultativ, ci absolut, reclamantul neavând un drept de opțiune între instanțele menționate în cadrul acestui articol, ci este obligat să aleagă instanța competentă în funcție de ordinea prevăzută de text.

Important: se are în vedere domiciliul de fapt, cel unde partea locuiește efectiv (nu cel din buletin)!

Plecarea soțului de acasă - este sau nu „părăsire de domiciliu” / „abandon de familie”?

Unele dintre întrebările cel mai des întâlnite în dosarele de divorț (mai ales cu minori) sunt următoarele:

- Mă poate acuza soțul/soția de abandon de familie? 

- Trebuie să dau o declarație la poliție dacă am plecat de acasă?

Răspuns: În fapt, obligația de a anunța la poliție plecarea de acasă reprezintă doar un mit care circulă în popor. Nu a existat în trecut, după cum nu există nici în prezent, un cadru legal care să oblige vreunul dintre soți să declare plecarea din domiciliul conjugal, dar cu toate acestea, este adevărat faptul că, în trecut, se formulau deseori astfel de sesizări, iar motivul pentru care procedau așa îl vom analiza mai jos.

De asemenea, situația mai sus descrisă este deseori confundată cu abandonul de familie.

❓Așadar, haideți să vedem ce este abandonul de familie?

Abandonul de familie este o infracțiune (art. 378 Cod penal), săvâșită de către persoana care are obligaţia legală de întreţinere, faţă de cel îndreptăţit la întreţinere, a uneia dintre următoarele fapte:

-        - părăsirea, alungarea sau lăsarea fără ajutor, expunându-l la suferințe fizice sau morale;

-        - neîndeplinirea, cu rea-credință, a obligației de întreținere prevăzută de lege;

-        - neplata, cu rea-credinţă, timp de 3 luni, a pensiei de întreţinere stabilite pe cale judecătorească;

✔ Ei bine, motivul pentru care soții își formulau, în trecut, unii altora, plângere pentru „părăsirea familiei”, „abandonul familiei” sau „părăsirea domiciliului conjugal” era confuzia care se făcea cu infracțiunea de abandon de familie.

Totuși, părăsirea domiciliului este relevantă din punct de vedere penal (constituie infracțiune) numai în cazul în care această faptă este dublată de consecințele mai sus arătate, în sensul că minorul este lăsat fără ajutor/întreținere sau, dimpotrivă, părintele plecat, nu-și mai îndeplinește obligația de întreținere stabilită prin lege sau printr-o hotărâre judecătorească.

Astfel, cei care anunțau plecarea la postul de poliție, considerau că astfel nu li se va mai reține infracțiunea de abandon de familie.

Despre neplata pensiei de întreținere și infracțiunea de abandon de familie am vorbit Aici și  Aici (Părintele este obligat să plătească cu prioritate pensia de întreținere, lăsând în plan secund celelalte datorii)

 Articol scris de avocat Paula-Alina Lupu, Baroul Iași

Tel. 0755.795.608 

 

 

Ce drepturi am, la divorț, asupra imobilului închiriat, dacă titularul contractului este celălalt soț?

 Atribuirea beneficiului contractului de închiriere

Potrivit legii, în cazul în care locuința este deținută în temeiul unui contract de închiriere, fiecare soț are un drept locativ propriu, chiar dacă numai unul dintre ei este titularul contractului ori contractul este încheiat înainte de căsătorie (art. 323 C.civ.)

În cazul în care soții (sau foștii soți) nu se înțeleg cu privire la preluarea contractului sau persoana care va folosi în continuare imobilul, soluția este reprezentată de formularea unei cereri de atribuire a beneficiului de închiriere.

La soluționarea acestei cereri, instanța va ține seama de următoarele criterii:

- interesul superior al minorilor;

- culpa în desfacerea căsătoriei;

- posibilitățile locative proprii ale fiecărui soț sau fost soț.

Soțul căruia i se atribuie beneficiul contractului, poate fi obligat să plătească celuilalt soț o indemnizație de instalare într-o altă locuință (cu excepția cazului în care acesta se face vinocat de desfacerea căsătoriei).

Avocat Paula-Alina Lupu, Baroul Iași

Tel. 0755.795.608

Prestarea muncii fără încheierea contractului în formă scrisă. Salariata gravidă care nu a beneficiat de indemnizația de maternitate

Recunoașterea contractului de muncă ce nu a fost încheiat în formă scrisă, chiar și în situația în care acesta a încetat înainte de sesizarea instanței

Prin sentinţa civilă nr. 1707/2015, Tribunalul Iaşi a constatat existența raporturilor de muncă desfășurate de reclamantă, a obligat pârâta la plata către reclamantă a salariului aferent acestei perioade și la plata către stat a contribuțiilor aferente acestei perioade. 
De asemenea, a dispus plata unei despăgubiri egale cu indemnizația de maternitate pentru copilul în vârstă de până la 2 ani și daune morale în cuantum de 3500 euro.

Situația de fapt:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a arătat că, i s-a solicitat să lucreze în calitate de învățătoare la o școală  particulară din Iași, motiv pentru care și-a dat demisia de la locul său de muncă. În acest sens, a încheiat cu noul angajator un contract de muncă, dar nu a primit niciodată o copie după acesta. Ulterior a rămas însarcinată și, după ce a anunțat-o pe pârâtă,  aceasta i-a solicitat să-și dea demisia pe motiv ca nu va face față stresului de la serviciu. Arată că a formulat cererea de chemare în judecată atunci când și-a dat seama că nu îi sunt plătite  contribuțiile la stat și nu va putea beneficia de indemnizația de maternitate. 

În apărare, pârâta a susținut, în esență, că reclamanta nu a fost angajată, ci doar a efectuat activități de familiarizare cu copiii, fără a pune în discuție contractul de muncă întrucât aceasta avea calificare de educator, nu de învățătoare.

Soluția instanței:

Instanța a constatat existența raporturilor de muncă și, dat fiind faptul că nu s-a putut stabili cu exactitate programul de lucru, a aplicat prezumția de program integral și salariul minim pe economie.  De asemenea, a obligat pârâta la plata către stat a contribuțiilor aferentei perioadei în care s-a derulat raportul de muncă și plata unei despăgubiri egale cu indemnizația de creștere a copilului în vârstă de până la 2 ani.

De asemenea, din împrejurarea că pârâta a oferit reclamantei facilitatea de a o înscrie la școală pe fiica sa fără plata taxelor, facilitate care se oferă doar angajaților, s-a reținut că pârâta a creat reclamantei reprezentarea faptului că între părți există un contract de muncă.

Instanţa reţine că reclamanta a fost victima unei acţiuni de captaţie din partea pârâtei, reclamantei creându-i-se convingerea că este angajată cu forme legale prin acţiunile pârâtei ce au constat în prezentarea reclamantei în public ca învăţătoare la pârâtă, primirea fetiţei reclamantei la grădiniţă fără perceperea de taxă de şcolarizare, confecţionarea pe măsură şi încredinţarea unei uniforme de învăţătoare la pârâtă.

Martorii audiaţi din partea pârâtei au încercat să dea o semnificaţie minoră şi chiar ludică faptului prezentării în public al reclamantei îmbrăcată în uniforma şcolii pârâte, uniformă identică cu cea purtată de directoarea şcolii şi celelalte angajate.

 Instanţa va reţine că prezentarea în public a reclamantei în uniforma Şcolii ... reprezenta prin ea însăşi o situaţie de natură a crea reclamantei şi publicului convingerea angajării reclamantei la pârâtă, situaţie care, adăugată la celelalte anterior enumerate, creau cel puţin aparenţa în septembrie 2013 a unui statut juridic al reclamantei de angajat la pârâtă, aparenţă ce ar fi putut fi înlăturată doar prin acte scrise şi manifestări publice neechivoce.

Instanţa va da aplicaţie deplină prevederilor anterior citate ale art. 1359C.civil, care ocroteşte chiar şi aparenţa dreptului şi va constata că fapta pârâtei de a induce reclamantei convingerea că este angajată şi menţinerea în această stare o perioadă îndelungată de timp reprezintă o faptă ilicită deosebit de gravă.

*Curtea de Apel Iași a respins apelul pârâtei și a menținut sentința